Atunci cand Statul a pierdut directia
Atunci cand ne aflam intr-o situatie de criza, simtim nevoia involuntar sa gasim un vinovat pentru toate problemele noastre. Acum pentru ca ne aflam intr-o criza economica generata de o criza epidemiologica, evident ca cel mai la indemana vinovat este Statul Roman.
Parerea mea este ca Statul Roman poate fi acuzat de foarte multe greseli dar poate fi laudat si pentru multe decizii corecte. Consider ca din punct de vedere al crizei medicale, incepand cu luna martie, Statul s-a descurcat mai mult decat remarcabil daca ne raportam la ceea ce s-a intamplat in Europa in linii mari. Paradoxal, situatia deplorabila a sistemului medical romanesc a motivat autoritatile sa ia masurile necesare pentru ca tocmai acest sistem sa nu se prabuseasca si sa genereze o catastrofa . Vedeti? O mare vulnerabilitate ne-a ajutat, culmea, sa ramanem in niste cifre mai mult decat decente a imbolnavirilor si a victimelor. Iata deci lucruri pozitive pentru care autoritatile merita apreciere mai ales pentru perioada 1 Martie-15 Mai.
Acum insa, sa trecem la ceea ce Statul nu arata capacitate de gestionare si anume Economia si Mediul de Afaceri. O prima masura cu care autoritatile a incercat sa reactioneze impotriva valului imens de someri care se vedea la orizont a fost implementarea destul de rapida a sistemului de Somaj Tehnic platit de Stat. O masura ca a mai amanat pentru o perioada numarul mare de concedieri in special pe industriile grav afectate. Din pacate insa nu a mai existat un plan de continuitate care sa ofere o perspectiva, indiferent de natura ei, antreprenorilor si asta pentru ca fiecare decizie a fost luata pe ultima suta de metri iar publicarea in Monitorul Oficial s-a facut mai mereu cu o intarziere care nu facea altceva decat sa bulverseze companiile.
Un alt proiect care ar fi putut fi cu adevarat un motor al relansarii este IMM INVEST, un proiect anuntat cu atat de mare entuziasm incat poporul a crezut ca i-a pus Dumnezeu mana in cap. In realitate insa, miliardele anuntate de Statul Roman sunt de fapt miliardele bancilor, iar cand miliardele sunt ale bancilor atunci bancile decid ce fac cu miliardele lor. Asa ca, ce sa vezi, a inceput macelul respingerilor, respingeri care de multe au avut ca si criteriu principal ( nerecunoscut oficial de banci ) riscul industriei si nu neaparat financiarele ( vezi HORECA si TURISM). Cu alte cuvinte, finantam ce vrem noi si nu ce este nevoie si asta pentru ca, fie vorba intre noi, sunt convins ca nivelul de credibilitate, apropo de garantii, dintre banci si Statul de Roman nu este atat de mare pe cat ar dori Ministerul Finantelor sa credem. In concluzie ne aflam in faza in care bancile resping la greu aplicatii dorind, cred eu, sa obtina de la autoritati garantii suplimentare astfel incat acest program de “mare succes” sa nu devina, desi este, un esec epic. Problema este insa ca fiecare IMM are doar 3 trageri la dispozitie prin acest program, iar daca se vor consuma prea repede, atunci cand Ministerul de Finante va interveni sa mai relaxeze conditiile de acordare prin garantii suplimentare, foarte multi antreprenori nu vor mai putea beneficia de nicio incercare.
Mergand mai departe, as vrea sa spun ca esecul unui proiect nu este neaparat de criticat si asta pentru ca stiu ca atunci cand nu incerci nu ai cum sa reusesti, iar atunci cand te afli intr-o situatie criza in care deciziile trebuiesc luate rapid atunci nu este timp suficient pentru studii si analize, riscul de fail fiind peste medie. Doar ca, in cazul autoritatilor noastre deciziile se iau si greu, se iau haotic, se implementeaza peste noapte si se modifica dupa implementare. Cu alte cuvinte, daca cetatenii au reusit sa NU creeze haos in cele 3 luni de stat in case, ne arata Statul Roman cum se poate crea haos economic.
In final mai adaug doar ca as putea scrie la acest articol 3 zile si 3 nopti, dupa care mi-ar mai veni material pentru inca 3 zile si 3 nopti si tot asa, insa ceea ce trebuie sa intelegem cu totii este ca nimeni nu are grija de noi, iar daca deciziile conducatorilor nostri ne afecteaza business-urile sau vietile in mod direct si negativ, tot noi suntem cei care trebuie sa luptam pentru afacerile si vietile noastre, iar daca Romania nu ar fi membra a Uniunii Europene care sa infuzeze ceva EUR in perioada urmatoare, cu siguranta acest articol nu ar fi fost scris din Romania.
Leave a Comment