Anul trecut in iulie, am dat o fuga la Amsterdam intr-un city break pe cat de romantic pe atat de “blurat” caci, nu-i asa, this is Amsterdam :). Ma rog, toate bune si frumoase pana in momentul in care TAROM, compania cu care am calatorit, s-a hotarat sa imi trimita un mesaj prin care ma anunta senin ca zborul meu de retur s-a anulat, iar optiunile noaste sunt acelea de a pleca cu o zi mai devreme sau cu o zi mai tarziu. Evident ca am ales sa mai ramanem o noapte in plus, desi hotelul in care stateam nu era ieftin deloc, iar tariful de receptie era aproape dublu fata de cel din sistemul b2b. Norocul nostru este ca lucram in domeniu si am reusit sa prelungim rezervarea direct din sistem evitand astfel un tarif astronomic pe care, sincer, nu l-as fi platit.
Acum doua saptamani reveneam din Antalya, na ca tot romanul, si pentru ca intotdeauna o saptamana la all inclusive te aduce acasa flamand, abia asteptam sa aterizez, sa-mi iau bagajele, sa-mi iau transferul si sa ajung acasa sa mananc o salata boef cado’ de la soacra-mea. Ordinea asteptarilor mele a fost respectata cu strictete dupa cum urmeaza: zborul a decurs excelent, aterizarea perfecta, starea mea de spirit chill (pana la aplauzele furtunoase ale colegilor mei pasageri care aproape au bagat in panica stewardesele), iar sentimentul de nerabdare m-a grabit catre banda de bagaje de pe Otopeni sub privirile ascutite ale gravidei mele care incerca sa tina pasul.
Ascensiunea din ultimii ani a unei companii autohtone, asa cum este Blue Air, a surprins initial dupa care a devenit normalitate. In acelasi timp, TAROM, compania aeriana nationala a carui management se schimba mai des decat ministrii, a incercat sa faca fata, asa cum a putut, provocarilor din industria aeriana mondiala. Uneori mai bine, alteori mai putin bine insa mai de fiecare data pe pierdere.
Privind cu ceva ani in urma, ascensiunea Blue Air dar nu numai, a pus si ea umarul la dificultatile TAROM de a se adapta unei piete care tindea sa devina predominant low cost. Intocmai unui boxeor pus la podea, TAROM a reusit, din fericire, sa se ridice de fiecare data inainte de sfarsitul numaratorii ajutat fiind si de statul roman in a carei proprietate se afla.
