Consiliul Concurentei si Industria Agentiilor de Turism
Ieri s-a dat publicitatii decizia Consiliului Concurentei cu privire la investigarea unora dintre cei mai mari touroperatori din Romania, decizie ce a insumat amenzi de aproximativ 2,45 milioane de EUR.
Citez din constatarea autoritatii statului
“Autoritatea de concurenţă a constatat că, în perioada iunie 2013-septembrie 2016, 13 agenţii de turism și-au coordonat politicile comerciale, inclusiv printr-un schimb de informaţii sensibile din punct de vedere concurenţial, cu scopul de a nu permite scăderea preţurilor produselor/pachetelor turistice comercializate.”
Pentru ca lucrez in industria turismului de suficient de multi ani va rog sa imi permiteti sa imi dau cu parerea, din cand in cand, despre aceasta.
Industria agentiilor de turism din Romania reprezinta una dintre cele mai compacte comunitati de business, o comunitate in care fiecare se cunoaste cu fiecare, in care fiecare lucreaza cu fiecare, in care se ruleaza cam acelasi volum de turisti si in care se strang randurile atunci cand apare o situatie extrema in care turistii pot fi afectati ( de retinut, turistii oricarei agentii )
Consider ca agentiile de turism din Romania nu merita un nivel atat de scazut al imaginii, nu merita denigrarea de care are parte, uneori chiar si din partea autoritatilor care ar trebui sa ajute mai mult decat sa critice, si nici nu merita sa fie atat de blamate si atat de aspru judecate.
Evident ca nu exista padure fara uscaturi, valabil in orice industrie si evident chiar si in randul unor institutii ale statului (personal am platit in cateva randuri amenzi de circulatie de 2 ori pentru ca ANAF, cu banii mei in cont, nu ma credea, pentru simplul fapt ca nu mai aveam in posesie chitanta doveditoare.)
Revenind la incheierea investigatiei Consiliului Concurentei si mai ales la efectele acesteia as vrea ma refer la urmatoarea sesizare “13 agenţii de turism și-au coordonat politicile comerciale, inclusiv printr-un schimb de informaţii sensibile din punct de vedere concurenţial, cu scopul de a nu permite scăderea preţurilor produselor/pachetelor turistice comercializate.”
Personal conduc o agentie, sa zicem, mica spre medie cu activitate atat de business travel cat si leisure, iar din postura de revanzator pentru pachetele turistice nu am simtit niciodata presiunea impunerii unor tarife din partea touroperatorilor in cauza. Din contra, de cand ma stiu in aceasta industrie, concurenta a fost atat de acerba, marketingul atat de agresiv, solutiile pentru oferirea de beneficii turistilor extrem de diverse, lupta pentru diversificarea serviciilor prin tehnologie atat de mare si dezvoltarea departamentelor de client service extrem de costisitoare.
Sincer, din punct de vedere business, turismul nu este o industrie care sa aibe beneficii bazate pe nevoile uzuale ale consumatorilor si credeti-ma ca nu este in beneficiul nimanui cresterea tarifelor artificial asta din simplul motiv ca nu poti vinde un produs scump unei piete care nu isi permite sa il cumpere.
Ce-i drept turismul a crescut in ultimii ani, insa sa nu fim naivi pentru ca suntem inca departe de puterea de cumparare europeana, iar turistii romani nu isi permit vacante scumpe, ce sa mai vorbim de vacante tarifate artificial.
De aici as merge mai departe si as explica si urmatoarea afirmatie din comunicatul Consiliului Concurentei care spune “şi-au împărțit numărul de locuri în avioanele contractate pentru zborurile de tip charter pentru a limita astfel în mod artificial oferta în vederea creșterii prețului de vânzare.”
Aceasta afirmatie mi se pare cel putin haioasa pentru ca se poate observa usor lipsa know how-ului activitatii unui touroperator. Da, se impart locurile contractate in avioane intre 2 sau 3 touroperatori insa nu pentru a creste artificial tarifele ci pentru ca nu isi permit achizitionarea aeronavelor intregi pe o piata atat de subdezvoltata ca a noastra.
Hai sa facem un exercitiu de imaginatie pe urmatorul scenariu:
Sa spunem ca in Romania ar fi interzisa impartirea locurilor in avion intre 2 sau 3 touropertori, iar ca urmare a acestui fapt cei care isi permit sa “cumpere” toata aeronava si pentru ca nu isi permit riscul financiar aferent mai multor zboruri, vor opera doar un zbor pe saptamana in loc de 5. Ia inchipuiti-va acum ce s-ar intampla cu tarifele? Va spun eu, ar trebui sa facem credit la banca ca acum 20 de ani cand se platea 600-700 de eur pe un zbor la Praga, iar abia acum s-ar putea discuta de un monopol dictat de cel care isi permite sa opereze un avion intreg.
Ca si concluzie la scenariul de mai sus pot spune ca impartirea avioanelor intre touroperatori diminueaza riscul operational si implicit riscul financiar al turistilor si asta pentru ca prezenta optiunilor multiple pe acelasi produs ofera tocmai acea competitivitate aparata de Consiliul Concurentei, insa aceasta este doar o parere personala.
In final, aleg sa nu trag nicio concluzie cu privire la decizia publicata ieri pentru ca nu am fost deloc implicat in acest proces, iar lipsa datelor complete ma poate induce in eroare.
As vrea totusi sa spun ca mediul de afaceri din Romania are nevoie de actiuni de preventie, are nevoie de actiuni de educare din partea institutiilor de control pentru ca doar asa vom putea preveni erorile care nu au nicio legatura cu reaua credinta.
Leave a Comment