Emotie

Lucrez in marketing deja de cativa ani buni si ma bucur de meseria mea cu ocazia fiecarui proiect in care sunt angrenat. Probabil ca sunt un tip emotional, de fapt cu siguranta sunt, insa consider ca emotia reprezinta ingredientul care nu trebuie sa lipseasca din actiunile noastre. Nu ma intelegeti gresit, emotia nu este egala cu slabiciunea, chiar daca intre ele este o linie foarte subtire.

In cele ce urmeaza, as vrea sa va spun o poveste scurta, o poveste in care emotia m-a ajutat sa duc la bun sfarsit ceea ce aveam de facut.

In urma cu doi ani, am fost invitat ca speaker la Romanian Digital Travel Conference. Era prima editie, iar pentru mine era prima experienta ca speaker la un eveniment important cu peste 100 de oameni in sala, locatie de 5* etc. Aveam experienta vorbitului in public chiar daca pe evenimente mici, astfel ca nu imi era teama absolut deloc de ceea ce se va intampla. Din contra, eram fericit pentru aceasta oportunitate.

Ca idee, atunci cand sunt speaker, ma pregatesc aproximativ o luna pentru cele 30-40 de minute pe care le petrec in fata publicului. Consider ca respectul pentru audienta care plateste biletul pentru a te asculta, trebuie sa fie la cote foarte inalte.

Intre timp, sora mea m-a anuntat ca va fi supusa unei interventii chirurgicale foarte complicate si asta in doar cateva zile. Sincer, bula mea de fericire s-a spart, universul meu s-a prabusit, iar pentru moment nimic altceva nu mai conta pentru mine.

Mai erau cateva zile pana la conferinta, iar eu nu reuseam sa ma adun si sa-mi structurez prezentarea. Mintea si toata energia mea erau indreptate catre sora mea. Imi doream enorm sa fie bine, iar faptul ca nu puteam controla asta ma destabiliza enorm. Ma gandeam ca nu o sa reusesc sa duc prezentarea pana la sfarsit, ma gandeam ca o sa clachez sau ca nu voi reusi sa fiu coerent.

Cu o zi inaintea evenimentului, sora mea intra in sala de operatii, iar presiunea era enorma. Aveam biroul la 10 min de spital si am preferat sa lucrez si sa imi incarc mintea cu altceva, iar la primul semn sa zbor catre ea. Orele au trecut, operatia continua, iar eu am decis sa ma retrag intr-o sala de meeting si sa incerc sa trec de cateva ori prin prezentare in asteptarea telefonului. Derulam slide-urile mecanic si nimic nu putea intra in mintea mea. Nici macar nu stiam sa ma rog. Imi doream doar ca toata energia mea sa mearga catre ea… si a mers. In momentul in care mama m-a sunat si mi-a spus ca totul a decurs asa cum trebuie, nu stiam daca sa rad sau sa plang. Am plans dupa foarte multi ani, am simtit o eliberare si un sentiment de recunostinta foooooarte mare. Mi-am dat seama ca daca ea a putut sa depaseasca asemenea momente, eu nu pot fi decat un caraghios pentru care frica de esecul de a doua zi ma transforma negresit intr-un penibil.

In noaptea dinaintea conferintei, mintea mea eliberata a reusit sa se concentreze pe ceea ce urma sa se intample, iar a doua zi, desi eram vizibil consumat, am reusit sa duc la bun sfarsit prezentarea si sa ma simt implinit pentru asta.

Anul acesta voi fi prezent pentru a 3-a oara ca speaker la Romanian Digital Travel Conference, iar de fiecare data traiesc momentele de acum doi ani, de aceasta data intr-un mod mult mai pozitiv.

Se spune ca fiecare zi din viata reprezinta o experienta, iar daca stim sa invatam din ele si adaugam si EMOTIE, totul devine posibil. 🙂

Va multumesc!

PS
La multi ani sis :*

 

 

Share: