De 2 ani de zile turismul romanesc se afla in colaps, iar operatorii din industrie sunt la limita supravieturii, cei care mai sunt. Interesul autoritatilor pentru dezvoltarea turismului romanesc a fost intotdeauna extrem de scazut, campaniile de promovare au fost ca si inexistente, iar faptul ca Ministerul Turismului nu este altceva decat o moneda de schimb in cadrul negocierilor din diversele coalitii face ca acesta sa devina precum omul invizibil…… acum e, maine nu mai e. Pe scurt, frumusetile tarii noastre au fost evidentiate in lume de catre Charlie Ottley sau Printul Charles oameni care au facut mai mult pentru turismul romanesc decat activitatea a 10 ministri de pana acum.

Intr-o lume in care suntem tot timpul pe fuga, intr-o societate care ne provoaca in fiecare zi si intr-o era  a vitezei absolute, cu totii alergam disperati dupa bani, dupa succes, dupa obiective si dupa idealuri. De foarte multe ori scopul principal al existentei noastre este definit, fie ca constientizam fie ca nu, de bani. Perceptia asupra banilor este extrem de diversa si subiectiva, insa poate cea mai cunoscuta dintre toate este aceea ca banii fac viata mai usoara.

S-a discutat mult despre importanta banilor, despre dependenta lor sau despre cat de mult ne influenteaza viata, insa prea putin se discuta despre timpul pe care il petrecem alergand dupa ei.

Am scris si am vorbit de foarte multe ori despre principiile mele de leadership. Am crezut si cred cu tarie in calitatea umana mai mult decat in calitatea profesionala. Sunt convins de faptul ca un profesionist se formeaza, iar beneficiile trebuie sa fie intotdeauna atat ale companiei care investeste know how, timp, bani, cat si ale omului in care se investeste.