Am scris si am vorbit de foarte multe ori despre principiile mele de leadership. Am crezut si cred cu tarie in calitatea umana mai mult decat in calitatea profesionala. Sunt convins de faptul ca un profesionist se formeaza, iar beneficiile trebuie sa fie intotdeauna atat ale companiei care investeste know how, timp, bani, cat si ale omului in care se investeste.

Am cunoscut pana acum foarte multi oameni ambitiosi, insa, din pacate sau nu, numarul lor este cu mult depasit de catre cei delasatori. Studiez cu atentie actiunile oamenilor de succes si ma refer aici la cei care au cu adevarat succes, nu doar la cei care mimeaza succesul in fata mea si mi-am dat seama ca sunt putini cei care au realizat lucruri marete doar cu ajutorul unor idei geniale. De fapt, diferenta dintre oamenii de succes si cei plafonati sta in ambitie. Sta in ambitia de a continua pe drumul lor indiferent de obstacole, sta in ambitia de a face lucruri pe care altii nu au curaj sa le faca, sta in ambitia de a visa si de a lucra pentru indeplinirea visului lor.

Am fost intrebat de foarte multe ori care a fost motorul evolutiei mele profesionale si daca mi-am ales un model pe care l-am urmat in drumul meu de pana acum.
Sincer, un anume model in care sa cred si pe care sa-l urmez cu perseverenta nu am si nu am avut niciodata. Am incercat sa iau ceva bun din fiecare experienta si chiar daca pare negativist, am inceput cu o lista de “asa nu” care practic mi-a oferit directia spre “asa da” 🙂