Acum doua saptamani reveneam din Antalya, na ca tot romanul, si pentru ca intotdeauna o saptamana la all inclusive te aduce acasa flamand, abia asteptam sa aterizez, sa-mi iau bagajele, sa-mi iau transferul si sa ajung acasa sa mananc o salata boef cado’ de la soacra-mea. Ordinea asteptarilor mele a fost respectata cu strictete dupa cum urmeaza: zborul a decurs excelent, aterizarea perfecta, starea mea de spirit chill (pana la aplauzele furtunoase ale colegilor mei pasageri care aproape au bagat in panica stewardesele), iar sentimentul de nerabdare m-a grabit catre banda de bagaje de pe Otopeni sub privirile ascutite ale gravidei mele care incerca sa tina pasul.

In urma unui raport Eurostat, in 2018 Romania a fost tara cu cel mai mare procent al populatiei de peste 16 ani care nu si-a permis sa plateasca un concediu de o saptamana in afara localitatii de resedinta.

Acum, rapoartele, statisticile sau sondajele sunt destul de interpretabile in general mai ales cand vine vorba despre Romania unde colectarea unor astfel de date se face doar pentru a fi facute si sunt departe de a fi verificate. Insa, orice raport, chiar si aproximativ, ne ajuta sa ne facem o imagine de ansamblu cu privire la o zona de interes sau alta.

Acest articol nu are nicio legatura cu cazul de la Caracal, acest articol reprezinta un efect al evenimentelor de acolo dar si al multor altor evenimente in care, noi, cetatenii acestui stat european aveam nevoie de serviciile statului roman, aveam nevoie de ajutorul disperat al unui sistem bolnav dar tinut in viata pe perfuzii de taxele si impozitele pe care le platim fiecare.

Daca arunci o privire in lume, iti dai seama de la o posta care sunt tarile corupte si mai ales  nivelul lor de coruptie si asta din discrepanta dintre saracia generala de pe strazi si luxul inaltei societati. O tara fara clasa de mijloc este o tara corupta in care fiecare isi face propria lege si traieste dupa propriile reguli, iar pentru unii asta inseamna saracie iar pentru altii bogatie.