Am fost prezent aseara la Cinema Pro pentru lansarea filmului La Gomera, pelicula care este si propunerea Romaniei pentru Oscar. Din motive de educatie si cultura cinematografica precara, nu sunt un consumator al filmelor romanesti de dupa Revolutie, astfel ca nu emit nici un fel de asteptari atunci cand sunt invitat sau, in unele cazuri, obligat sa privesc un lung metraj autohton. Asadar, foarte pe scurt, iata cateva impresii de la lansare si film in sine, evident cu amendamentul subiectivismului, de altfel, neautorizat.

Acum doua saptamani reveneam din Antalya, na ca tot romanul, si pentru ca intotdeauna o saptamana la all inclusive te aduce acasa flamand, abia asteptam sa aterizez, sa-mi iau bagajele, sa-mi iau transferul si sa ajung acasa sa mananc o salata boef cado’ de la soacra-mea. Ordinea asteptarilor mele a fost respectata cu strictete dupa cum urmeaza: zborul a decurs excelent, aterizarea perfecta, starea mea de spirit chill (pana la aplauzele furtunoase ale colegilor mei pasageri care aproape au bagat in panica stewardesele), iar sentimentul de nerabdare m-a grabit catre banda de bagaje de pe Otopeni sub privirile ascutite ale gravidei mele care incerca sa tina pasul.

In urma unui raport Eurostat, in 2018 Romania a fost tara cu cel mai mare procent al populatiei de peste 16 ani care nu si-a permis sa plateasca un concediu de o saptamana in afara localitatii de resedinta.

Acum, rapoartele, statisticile sau sondajele sunt destul de interpretabile in general mai ales cand vine vorba despre Romania unde colectarea unor astfel de date se face doar pentru a fi facute si sunt departe de a fi verificate. Insa, orice raport, chiar si aproximativ, ne ajuta sa ne facem o imagine de ansamblu cu privire la o zona de interes sau alta.