Cred ca fata de perioada comunista in care job-ul nu reprezenta neaparat o placere, ci mai mult o necesitate, lucrurile stau astazi cu totul si cu totul altfel. Ma uit la noua generatie de 21-22 de ani si realizez ca inainte de necesitate, ei considera job-ul o activitate care trebuie in mod obligatoriu sa le placa. Mergand mai departe putin, incepand cu varsta de 25 de ani, oamenii dezvolta ambitii si motivatii care, daca nu le pot vedea in perspectiva vietii lor la acel job, vor intrece placerea de care vorbeam mai devreme.

Lucrez in marketing deja de cativa ani buni si ma bucur de meseria mea cu ocazia fiecarui proiect in care sunt angrenat. Probabil ca sunt un tip emotional, de fapt cu siguranta sunt, insa consider ca emotia reprezinta ingredientul care nu trebuie sa lipseasca din actiunile noastre. Nu ma intelegeti gresit, emotia nu este egala cu slabiciunea, chiar daca intre ele este o linie foarte subtire.