Am trait ultimele doua saptamani la o intensitate foarte mare, m-am lovit de sistemul de stat si am fost nevoit sa “lupt” pentru ca fetita mea sa continue pe drumul pe care a inceput si sa ajunga sa studieze in locul pentru care a muncit inca de la varsta de 3 ani si asta fara combinatii sau alte porcarii. Nu vreau sa intru foarte mult in detalii pentru ca ceea ce este important pentru mine nu este neaparat important pentru toata lumea.

Lucrez in marketing deja de cativa ani buni si ma bucur de meseria mea cu ocazia fiecarui proiect in care sunt angrenat. Probabil ca sunt un tip emotional, de fapt cu siguranta sunt, insa consider ca emotia reprezinta ingredientul care nu trebuie sa lipseasca din actiunile noastre. Nu ma intelegeti gresit, emotia nu este egala cu slabiciunea, chiar daca intre ele este o linie foarte subtire.

M-am intrebat de foarte multe ori care este atitudinea potrivita intr-o situatie sau alta. M-am intrebat de multe ori daca atitudinea mea este potrivita contextului in care ma aflu. M-am intrebat de multe ori daca nu cumva adaptarea atitudinii la fiecare context, nu se traduce de fapt prin falsitate.