Fiind aruncat in campul muncii inca de la 18 ani si trecand prin diverse job-uri, despre care o sa vorbesc intr-un articol viitor, am trait adevarate experiente cand a fost vorba de integrarea intr-un colectiv nou. Am lucrat cu oameni din toate mediile sociale, precum fosti puscariasi, muncitori necalificati pe santier, oameni apartinand diverselor etnii mai mult sau mai putin apreciate, ciobani care se intalneau cu ursul mai des decat cu oamenii, mai tarziu cu oameni cu studii superioare sau foarte superioare si exemplele pot continua.

Stirea cum ca fiica cea mica a lui Obama s-a angajat pe perioada verii ca ospatarita la restaurantul preferat al parintilor ei, a trezit in mine un subiect mai vechi legat de unii copii de bani gata pe care ii numesc aici Muritori VIP si care, la randul lor, ne definesc pe noi ceilalti Muritori de rand, Pinguini, mai completati voi.

Un fost manager de al meu, expat, spunea ca in Romania lumea isi doreste mai mult sa moara capra vecinului decat sa le traiasca propria capra. Acum ce sa zic, nationalistul din mine nu s-a simtit prea bine ca un strain sa loveasca in natia mea, buna sau rea. Una peste alta, nu stiu prea bine cum e cu capra vecinului insa stiu ce se intampla cand mori de grija altuia, iar asta nu ne e specifica doar noua romanilor ci si lor…strainilor 🙂