Intr-o lume in care lipsa deciziilor reprezinta, poate, principalul motiv al esecului, ma uit in jurul meu si realizez cat de putini oameni sunt in stare sa ia o decizie indiferent de natura ei.

Am fost intrebat de foarte multe ori care a fost motorul evolutiei mele profesionale si daca mi-am ales un model pe care l-am urmat in drumul meu de pana acum.
Sincer, un anume model in care sa cred si pe care sa-l urmez cu perseverenta nu am si nu am avut niciodata. Am incercat sa iau ceva bun din fiecare experienta si chiar daca pare negativist, am inceput cu o lista de “asa nu” care practic mi-a oferit directia spre “asa da” 🙂

Am trait ultimele doua saptamani la o intensitate foarte mare, m-am lovit de sistemul de stat si am fost nevoit sa “lupt” pentru ca fetita mea sa continue pe drumul pe care a inceput si sa ajunga sa studieze in locul pentru care a muncit inca de la varsta de 3 ani si asta fara combinatii sau alte porcarii. Nu vreau sa intru foarte mult in detalii pentru ca ceea ce este important pentru mine nu este neaparat important pentru toata lumea.