Imi aduc aminte cand mama imi spunea mereu ca daca lenea ar durea am vedea doar oameni zvarcolindu-se de durere. Ma simteam oarecum vizat de afirmatia ei pentru ca nu am fost niciodata un copil pus pe treaba, iar acest lucru nu s-a schimbat mult timp. Acum cred despre mine ca reusesc sa realizez atunci cand pic in capcana zonei de confort si incerc sa schimb ceva imediat. Nu e usor, de fapt e chiar greu, insa atata timp cat imi setez mintea in directia pe care mi-o doresc si asupra a ceea ce mi-am propus, intr-un fel sau altul, mai devreme sau mai tarziu, stiu ca voi face acel lucru.

Am plecat cu gandul de a scrie un articol aniversar cu ocazia celor 35 de ani tocmai impliniti, iar acum stau in fata laptopului si habar n-am de unde s-o apuc. Imi trec prin minte momente, experiente, bucurii, dezamagiri, realizari, esecuri, cam tot ceea ce traieste un om si pe care nu le poate aseza intr-o ordine logica.

Am trait ultimele doua saptamani la o intensitate foarte mare, m-am lovit de sistemul de stat si am fost nevoit sa “lupt” pentru ca fetita mea sa continue pe drumul pe care a inceput si sa ajunga sa studieze in locul pentru care a muncit inca de la varsta de 3 ani si asta fara combinatii sau alte porcarii. Nu vreau sa intru foarte mult in detalii pentru ca ceea ce este important pentru mine nu este neaparat important pentru toata lumea.