Cred ca fata de perioada comunista in care job-ul nu reprezenta neaparat o placere, ci mai mult o necesitate, lucrurile stau astazi cu totul si cu totul altfel. Ma uit la noua generatie de 21-22 de ani si realizez ca inainte de necesitate, ei considera job-ul o activitate care trebuie in mod obligatoriu sa le placa. Mergand mai departe putin, incepand cu varsta de 25 de ani, oamenii dezvolta ambitii si motivatii care, daca nu le pot vedea in perspectiva vietii lor la acel job, vor intrece placerea de care vorbeam mai devreme.

Se spune despre oamenii care asculta mai mult decat vorbesc, ca pur si simplu nu au ce sa spuna iar tacerea este singura care ii poate scoate dintr-o situatie ce poate deveni penibila.

M-am intrebat de foarte multe ori care este atitudinea potrivita intr-o situatie sau alta. M-am intrebat de multe ori daca atitudinea mea este potrivita contextului in care ma aflu. M-am intrebat de multe ori daca nu cumva adaptarea atitudinii la fiecare context, nu se traduce de fapt prin falsitate.