Vestea buna este ca pe langa autoritatile statului mai exista Asociatii sau Federatii care prin diverse activitati incearca sa reprezinte si sa apere interesele turismului romanesc, iar cel mai recent exemplu este noul proiect “Romania in Inima mea” un proiect initiat de catre Federatia Industriei Hoteliere din Romania ( FIHR ) , federatie care reprezinta peste 130 de unitati de cazare din peste 40 de orase, adunand in mare cam 16000 de camere.

Romania in Inima mea, este un proiect aflat la inceput de drum, un proiect de care Romania turistica are nevoie, un proiect in care ar trebui sa fie implicati toti romanii, un proiect in care au fost deja implicati oameni valorosi ( fotografi, cameramani, profesori, specialisti in turism ).

Romania in Inima mea, este un proiect in care am fost implicat din pozitia de voluntar alaturi de colegii mei din echipa, voluntari si ei, alaturi de care intr-un timp record am reusit sa definim si sa structuram bazele unui brand si liniile generale de comunicare.

Pentru a nu plictisi prea mult, as vrea sa adaug mai jos un teaser video al campaniei, insa nu inainte de a le multumi colegilor mei pentru ca m-au primit in echipa si pentru ca, dupa multa vreme, mi-au oferit placerea unui proiect de marketing si promovare.

Intr-o lume in care suntem tot timpul pe fuga, intr-o societate care ne provoaca in fiecare zi si intr-o era  a vitezei absolute, cu totii alergam disperati dupa bani, dupa succes, dupa obiective si dupa idealuri. De foarte multe ori scopul principal al existentei noastre este definit, fie ca constientizam fie ca nu, de bani. Perceptia asupra banilor este extrem de diversa si subiectiva, insa poate cea mai cunoscuta dintre toate este aceea ca banii fac viata mai usoara.

S-a discutat mult despre importanta banilor, despre dependenta lor sau despre cat de mult ne influenteaza viata, insa prea putin se discuta despre timpul pe care il petrecem alergand dupa ei.

Personal, dau banilor importanta cuvenita si din pacate nu la fel procedez si cu timpul meu. Din pacate nu suntem nemuritori, iar timpul pe care il avem fiind in putere este extrem, extrem de limitat si ceea ce este cu adevarat grav este ca nu-l putem da inapoi. Am vorbit de foarte multe ori despre zona de confort in care ne aflam de cele mai multe ori si va spun sincer ca aceasta reprezinta cel mai mare dusman al timpului nostru. De cele mai multe ori lasam timpul sa treaca pe langa noi fara sa-l punem in valoare sau fara sa ne punem in valoare, iar asta tine exclusiv de mindset-ul nostru al oamenilor. Desi sunt constient de faptul ca orice moment petrecut la birou nu trebuie irosit si trebuie sa aibe un rezultat, fiecare moment petrecut cu cei dragi trebuie sa aduca liniste sufleteasca, fiecare moment de odihna trebuie sa ne odihneasca corpul si mintea, fiecare moment al zilei trebuie sa reprezinte ceva, recunosc ca am de foarte multe ori momente de letargie, momente in care nu ma pot monta intr-o directie sau alta sau intr-un sens sau altul.

Pentru ca uneori avem nevoie de inspiratie care sa ne mai monteze din cand in cand, va rog sa-mi permiteti cateva quotes despre timp, sper eu inspirationale:

1. Timpul este ceea ce ne dorim cel mai mult, dar pe care il folosim cel mai prost. – William Penn
2. Cea mai mare problema este cand credem ca avem timp – Buddha
3. Cineva care indrazneste sa iroseasca o ora din timpul lui, nu a descoperit, inca, valoarea vietii. – Charles Darwin
4. Pretul fiecarui lucru reprezinta timpul din viata pe care il dai la schimb. – Henry David Thoreau
5. Timpul ne devoreaza pe toti – Ovid

As vrea sa inchei cu o concluzie personala: Banii vin si pleaca, timpul doar pleaca

Sursa photo aici

Am scris si am vorbit de foarte multe ori despre principiile mele de leadership. Am crezut si cred cu tarie in calitatea umana mai mult decat in calitatea profesionala. Sunt convins de faptul ca un profesionist se formeaza, iar beneficiile trebuie sa fie intotdeauna atat ale companiei care investeste know how, timp, bani, cat si ale omului in care se investeste.

De mai bine de un an de zile am preluat managementul Millennium Tour si Concediu.com si am simtit pe propria piele presiunea responsabilitatii manageriale. Responsabilitatea fata de colegi, responsabilitatea fata de clienti, responsabilitatea fata de actionari, dar si presiunea banilor si a rezultatelor.

Am realizat, in acelasi timp, cat de importanta este echipa si cat de importanta este conexiunea acesteia. Am mai spus asta, insa as vrea sa repet. Colegele mele reprezinta pentru mine familia de la birou. O familie in care am incredere, o familie alaturi de care ma bucur atunci cand avem performante, o familie care nu m-a lasat niciodata la greu, o familie mica, frumoasa si inimoasa. Le sunt recunoscator in fiecare zi pentru respectul pe care il simt din partea lor si pentru dedicarea cu care incearca in fiecare zi sa faca fata provocarilor.

Acum, a venit timpul sa adaugam familiei noastre un nou membru. Un membru pe care il asteptam cu nerabdare sa ni se alature si sa ne ajute in atingerea obiectivelor. Un membru care sa fie la fel ca noi si care sa faca parte din lumea noastra. Un membru care, pe scurt, trebuie sa fie asa:

1. Sa ii placa si sa se bucure de meseria de Agent de Turism
2. Sa aiba macar o mica experienta intr-o agentie de turism
3. Sa aiba deschidere catre Ticketing (Amadeus) chiar daca nu este punctul sau forte. Ne ocupam noi sa devina
4. Sa aiba o minte deschisa si mereu un zambet pe fata ?
5. Sa puna interesele echipei inaintea intereselor proprii
6. Sa comunice frumos si usor
7. Sa isi doreasca sa se dezvolte profesional in fiecare zi
8. Sa se adapteze principiilor noastre, dar sa nu renunte niciodata la propriile principii
9. Sa nu considere proiectul nostru doar un simplu job, ci sa se identifice cu el
10. Sa fie la fel ca noi. Pasionati, dedicati, responsabili, loiali, uniti ?

In final, as vrea sa mai spun ca pentru mine nu conteaza varsta sau nivelul de cunostinte, ci capacitatea de integrare, de invatare, de evolutie ?

P.S.

Toate cv-urile sau intentiile voastre le voi strange personal pe adresa madalin.mancila@concediu.com

Va multumesc ?

In experienta acumulata pana acum in industria turismului am intalnit fel de fel de oameni cu fel de fel de interpretari cu privire la agentul de turism, la castigurile acestuia si la simplitatea sau complexitatea job-ului acestuia.

Intr-o perioada in care fiecare turist a devenit propriul lui agent de turism doar pentru ca are acces la portaluri online, iata de ce cred eu ca trebuie sa pretuim mai mult agentul de turism.

• Nu am intalnit un agent/consultant de turism care sa isi faca meseria cu sila, iar pentru pasiunea pentru care au ales aceasta meserie, merita pretuiti.
• Sa lucrezi ca agent intr-o industrie atat de mica, atat de subnutitra, atat de hulita, atat de invizibila pentru autoritati si sa iti construiesti viata profesionala in jurul acesteia, cred eu, merita pretuit.
• Pentru ca agentul de turism doarme cu telefonul sub perna, merita cu adevarat pretuit.
• Pentru ca job-ul unui agent de turism este de 24 de ore si pentru ca responsabilitatea fata de turist nu se termina niciodata, merita pretuit.
• Pentru ca nu am intalnit un agent de turism care sa se fi imbogatit din meseria lui insa continua sa isi imbogateasca cunostintele in fiecare zi, merita pretuit.
• Pentru ca noi oamenii suntem cu totii diferiti, iar pentru ca agentul de turism trebuie sa se adapteze fiecaruia dintre noi, fiecarei nevoi si fiecarui caracter, intr-o enorma diversitate de servicii, merita pretuit.
• Pentru ca agentul de turism te poate salva din situatii din care nu ai putea iesi singur, merita pretuit.

Pentru toate cele de mai sus si nu numai, sfatul meu pentru turisti este sa continue sa se informeze, sa isi faca research-ul online, sa se decida asupra destinatiei, serviciilor sau nevoilor, sa aleaga responsabil agentia de turism insa, sa nu lase aceste lucruri la voia intamplarii si sa apeleze la un consultant de travel care poate interveni decisiv la optimizarea calatoriei si de foarte multe ori in rezolvarea unor situatii de criza la destinatie.

Sursa photo aici

De fiecare data cand am avut ocazia, am spus raspicat ceea ce cred cu tarie si anume ca Oamenii ar trebui sa fie mai presus de Business. 

Consider ca fiecare dintre noi vanam succesul, iar pentru asta muncim in fiecare zi, mai mult sau mai putin, mai bine sau mai putin bine. Cu totii, indiferent cat de ipocriti suntem, avem acelasi scop si anume ca tot ceea ce facem este pentru a ne pune intr-o lumina buna in fata celorlalti, pentru a ne aduce aprecierea, respectul si succesul.

Ceea ce nu mi se pare normal este ca acest succes sa fie obtinut calcand peste oameni. Am avut ocazia sa intalnesc diferite tipuri de oameni: oameni cu caracter frumos, oameni responsabili, oameni vizionari, oameni ipocriti, oameni fara scrupule si lista poate continua. Ceea ce vreau sa spun, insa, este ca din pacate foarte multi considera normal ca succesul lor sa vina in urma decaderii altora, cresterea imaginii lor sa se bazeze pe denigrarea altora si nu cum ar trebui sa fie, adica pe propriile realizari, pe ceea ce lasa in urma lor sau pe dezvoltarea oamenilor din jurul lor.

Este o realitate trista pe care o vad din ce in ce mai des in jurul meu. Pffff si cat mi-am dorit sa am parte doar de oameni de calitate in viata mea, naiv fiind

Sursa photo, aici

Spuneam intr-un articol anterior ca ma pregatesc psihic de o provocare personala, anume aceea prin care sa ma trezesc in fiecare dimineata la ora 6:00, sa merg sa inot 30-40 de minute dupa care sa merg la birou si sa-mi urmez flow-ul. Mi-am setat un obiectiv foarte clar, acela de a urma acest program in fiecare zi lucratoare timp de doua luni.

De atunci si pana acum, tin sa va anunt ca nu doar ca m-am pregatit psihic, ci am si implementat cu succes aceasta provocare, provocare in urma careia am invatat sau mi-am reconfirmat niste lucruri.

Am inteles ca provocarile care initial par floare la ureche, devin de 10 ori mai grele in momentul implementarii.
Acest lucru poate fi confirmat de creierul meu, care imi spunea in fiecare dimineata “prietene, esti prost? ramai in pat si dormi”.

Am inteles ca daca nu esti pregatit psihic, fizic, de fapt din toate punctele de vedere, nu are sens sa incepi ceva pe care il vei opri inaintea liniei de finish.
Acesta a fost motivul pentru care m-am pregatit o luna de zile din punct de vedere psihic.

Am inteles ca atunci cand apar obstacole ne este cel mai usor sa renuntam.
Ca dovada, dupa prima luna, m-am accidentat la spate si am luat o pauza fortata de vreo 3 zile, timp in care m-am trezit cu doua ore mai tarziu. Nu vreti sa stiti chinul mental care m-a lovit in momentul in care am fost din nou apt pentru bazin

Am inteles ca atunci cand nu ai un obiectiv clar, te vei opri inainte sa obtii ceva, orice.
In cazul meu, daca nu stabileam exact data la care obiectivul meu se va considera atins, garantez ca ma opream la jumatatea drumului, considerand ca este suficient.

Am inteles ca intotdeauna gasim mai multe motive pentru a renunta, decat pentru a continua.
Nu va spun de cate ori nu veneam obosit si adormeam la 12-1 noaptea, iar vocea mea interioara imi spunea ” Ar fi bine ca maine sa nu te trezesti asa devreme, esti obosit si ai nevoie de odihna. Poti continua poimaine.”

Am inteles ca daca nu e Hard, nu e Fun.
Mai exact, satisfactia indeplinirii acestui task ar fi fost infinit mai mica daca totul era atat de simplu cum parea la inceput.

In finalul acestui articol, drept concluzie daca vreti, o sa raspund la intrebarea care mi s-a pus de foarte multa lume si care suna asa : “Care este motivul pentru care te duci sa inoti dimineata atat de devreme, tinand cont ca o faci doar pentru doua luni?”

Raspunsul este simplu

Ceea ce am vrut eu sa obtin de la mine prin aceasta provocare nu a fost neaparat miscarea fizica, aceasta a fost implicit un efect al actiunii mele. Principalul obiectiv a tinut strict de mindset. Mi-am dorit sa imi antrenez mintea astfel incat sa faca fata unor provocari, sa duca la bun sfarsit ceea ce si-a propus si sa nu renunte niciodata la indeplinirea obiectivelor.

Daca vi se pare usor, va provoc sa incercati

Va multumesc!

Sursa photo

Acum cateva zile mama a implinit 59 de ani si chiar daca stiu cat de repede ne trece timpul, tot imi e greu sa privesc cum oamenii pe care ii iubesc imbatranesc. Ca fiecare dintre noi, cred, atunci cand ma gandesc la mama emotiile incep sa preia controlul ,astfel ca va rog sa scuzati tonul acestui articol.

Apropo de asta, as fi putut scrie in aceasta postare foarte multe, iar primul instinct a fost acela de a multumi. Am ales, insa, sa imi cer iertare.

Asadar, draga mama, daca citesti aceste randuri, te rog sa nu te superi pe mine si sa nu ma suni imediat, asteapta putin sa-ti treaca

Iarta-ma mama pentru ca atunci cand tu ai ales sa lucrezi ca femeie de serviciu si sa speli scarile blocurilor, venind de la combinat unde faceai schimbul 1,2 si 3, ca sa ai bani sa ma trimiti la meditatii, mie imi era rusine sa iti car galetile cu apa pe scari sau sa stau in preajma ta de teama sa nu ma vada vreun prieten sau cunoscut

Iarta-ma mama pentru ca nu am stiut ce sa-ti spun atunci cand te auzeam plangand noaptea.

Iarta-ma mama pentru fiecare data cand am ridicat vocea asupra ta si pentru momentele in care ai plans din pricina mea.

Iarta-ma mama pentru ca vorbim atat de rar, stiu cat de mult iti doresti sa vezi daca totul este ok cu mine.

Iarta-ma mama pentru nu iti spun atat de des Te Iubesc.

Iarta-ma mama pentru ca nu am fost mereu acolo cand ai avut nevoie de mine.

Iarta-ma mama pentru fiecare clipa de neliniste pe care ti-am provocat-o, mai mult sau mai putin constient.

Iarta-ma mama pentru noptile in care erai franta de oboseala, iar eu te tineam treaza doar ca sa-ti povestesc problemele mele infantile, iar tu ma ascultai de parca erau cele mai importante probleme din viata ta.

Din pacate, au trebuit sa treaca destul de multi ani pana sa realizez cu adevarat sacrificiile pe care mama le-a facut pentru mine, sacrificii pe care la acel moment nu le intelegeam, insa al caror efect il simt acum.

Multumesc Mama, dar ma ierti?

La multi ani!

Sursa photo

Credeti sau nu, dar proverbul atat de popular “Cine se aseamana se aduna” are o atat de mare relevanta in viata noastra, incat uneori nici nu ne dam seama cat de mult ne influenteaza evolutia sau involutia.

Inca de la scoala invatam o gramada de proverbe, insa de cate ori le-am analizat cu adevarat intelesul? Cred ca de prea putine ori

Plecand de la “Cine se aseamana se aduna”, mi-am dorit intotdeauna sa fiu inconjurat de oameni care sa ma inspire, care sa ma motiveze, care sa ma invete. Ideea este ca, in fapt, noi suntem cei care alegem, constient sau nu, oamenii din jurul nostru. Putem opta sa fim inconjurati de oameni dubiosi si vom deveni dubiosi, putem alege sa fim inconjurati de oameni de succes si vom deveni oameni de succes, putem alege sa ne inconjuram de oameni negativisti si vom privi totul negru. De aici putem extrapola cu multe alte exemple.

Va recomand sa va uitati in cercul vostru de prieteni, in cercul vostru de cunostinte si sa analizati tipologia oamenilor din jur. Practic, veti privi ca intr-o oglinda . De exemplu, de fiecare data cand ma uit la oamenii din cercul meu, imi dau seama ca imi place din ce in ce mai mult de mine :)).

Pentru ca puterea exemplului personal este de fiecare data de necontestat, va spun ca de ceva vreme mi-am creat un program pe care l-am denumit in mintea mea “Cafea cu Valoare Adaugata”, un program prin care mi-am propus, ca atunci cand se poate, sa invit la o cafea oameni pe care eu ii admir, pe care ii consider peste mine ca experienta, ca inteligenta, oameni care au realizat lucruri in management, antreprenoriat, leadership etc.

Am avut pana acum cateva (nu multe) astfel de cafele care m-au ajutat sa inteleg de ce oamenii aceia sunt unde sunt fata de mine in acest moment, mi-au deschis ochii din multe puncte de vedere, mi-au dat curaj sa merg pe drumul meu, m-au ajutat sa inteleg ca atunci cand ti se inchide o usa, ti se deschid doua ferestre :). Credeti-ma, este o experienta extraordinara din care nu o sa ma opresc si asta pentru ca valoarea adaugata pe care o primeste cafeaua mea cu fiecare intalnire va valora milioane de EUR mai tarziu, credeti sau nu

Cu ce mi-ar placea sa ramaneti drept concluzie dupa articolul acesta este ca desi parintii nu ni-i alegem singuri, in rest toti ceilalti oameni din viata noastra reprezinta propria optiune. Depinde doar de noi sa alegem ce ni se potriveste.

Multumesc

Sursa photo aici

Ma bucur ca am avut ocazia sa discut aproape 40 de minute despre Marketing-ul Turistic in cadrul emsiunii Economia Turismului pe care o puteti urmari, in doua parti, putin mai jos.

https://youtu.be/yVCSIoJ12jc

Va multumesc

Imi aduc aminte cand mama imi spunea mereu ca daca lenea ar durea am vedea doar oameni zvarcolindu-se de durere. Ma simteam oarecum vizat de afirmatia ei pentru ca nu am fost niciodata un copil pus pe treaba, iar acest lucru nu s-a schimbat mult timp. Acum cred despre mine ca reusesc sa realizez atunci cand pic in capcana zonei de confort si incerc sa schimb ceva imediat. Nu e usor, de fapt e chiar greu, insa atata timp cat imi setez mintea in directia pe care mi-o doresc si asupra a ceea ce mi-am propus, intr-un fel sau altul, mai devreme sau mai tarziu, stiu ca voi face acel lucru.

De exemplu, un lucru pentru care ma pregatesc psihic acum este ca in fiecare dimineata de luni pana vineri, sa ma trezesc la 5:30 dimineata, sa merg sa inot 30-40 de minute dupa care sa merg la birou si sa-mi urmez flow-ul. Mi-am propus asta de o saptamana, iar realitatea este ca in fiecare dimineata in care ma trezesc in mod obisnuit la 7:15, ma gandesc cat de greu o sa-mi fie sa ma trezesc cu doua ore mai devreme. Vestea buna este ca usor, usor, mintea mea incepe sa se seteze pe acest obiectiv, iar in curand, foarte curand, o sa povestesc despre beneficiile noului meu program

Acum, revenind la zona de confort, consider ca aceasta se poate confunda usor cu lenea si cred ca este lesne de inteles cat de toxica este aceasta pentru evolutia fiecaruia dintre noi.

As vrea sa pun mai jos cateva dintre motivele mele pentru care incerc la un anumit interval de timp sa ma provoc in a face lucrurile altfel.

• Atata timp cat raman o perioada indelungata de timp intr-o zona de confort simt ca productivitatea mea scade, nu mai gasesc metode inteligente de management al timpului si simt ca sunt tot timpul ocupat, iar ambitia mea se dilueaza in fiecare zi.
• Constientizand prezenta zonei de confort, imi este mult mai usor sa iau decizii rapide, sa imi asigur riscuri controlate si sa fac schimbari fara a face compromisuri ca atunci cand sunt pus sub o presiune externa.
• Indiferent de cat de greu poate parea pasul facut in afara cercului de confort, vestea buna este ca noi, oamenii, suntem construiti sa ne adaptam, iar odata facut, lucrurile vor parea mult mai usoare si mai realizabile. Este vorba de acea incredere prin care fiecare reusita ne arata ca totul este posibil.
• In cazul meu, singura modalitate prin care am reusit sa elimin frustrarile acumulate a fost schimbarea si automat asumarea renuntarii la confortul toxic de pana atunci.
• Plafonarea este specifica zonei de confort, iar prin plafonare creativitatea este inhibata. Indiferent de domeniul in care lucram, creativitatea reprezinta diferentiatorul pe care il cautam atat de mult.

In final, va provoc sa va uitati in oglinda in fiecare dimineata si sa incercati sa va analizati gradul de entuziasm cu care incepeti ziua de lucru pentru ca repulsia fata de job va da raspunsul la intrebarea “Oare e timpul sa schimb ceva in activitatea mea, in jobul meu, in modul in care ma comport, in modul in care imi privesc colegii? ”

Succes!

Sursa photo