Ce nu spun autoritatile responsabile de soarta industriei, este ca  HORECA 2 in varianta propusa mai nou nu are nicio legatura cu HORECA 1 care a fost cu adevarat o masura de sprijin pentru industria ospitalitatii. Mai concret, ceea ce se incearca a fi implementat acum ca masura de ajutor pentru industrie este o apa de ploaie menita sa  inchida gura patronatelor din turism. Cu alte cuvinte, daca in primul program ( HORECA 1 ), societatile comerciale au beneficiat de o compensare a unei mici parti din pierderea suferita in 2020 versus 2019, HORECA 2 ar fi trebuit sa reprezinte o compensare partiala a pierderilor din 2021 versus 2019. Dar ce sa vezi, acest lucru NU mai este posibil pentru ca autoritatile statului nu au depus amendamentele necesare catre Comisia Europeana pentru aceste fonduri, fonduri aprobate de Comisia Europeana si de care au beneficiat alte tari.

Ca dovada sta raspunsul Europarlamentarului Dragos Pislaru la o scrisoare a Federatiei Patronatelor din Turismul Romanesc, din care citez:

Vă mulțumesc pentru scrisoarea înaintată la data de 1 septembrie 2022 privind ajutorul de stat pentru operatorii economici din turism și alimentație publică , aferent pierderilor înregistrate în anul 2021 – cauzate de efectele pandemiei de Covid-19.
Am studiat elementele semnalate de dumneavoastră și am făcut cercetările aferente, inclusiv în relație cu DG COMP / Comisia Europeană, astfel că revin către dumneavoastră cu câteva
precizări.

Pe parcursul anului 2021, tot mai multe state membre au realizat că, din cauza prelungirii
pandemiei, industriile horeca și de turism au nevoie de sprijin suplimentar. Prin urmare,
Comisia a decis prelungirea Cadrului temporar până la 30 iunie 2022. Acest lucru a permis
unui număr semnificativ de state membre să își prelungească schemele de ajutor de stat pentru a oferi compensații industriei inclusiv pentru anul fiscal 2021.

Pe 13 iulie 2021, România a depus amendamente la acest acord, care pot fi găsite aici. Din
păcate, România nu a avut inițiativa de a modifica și perioada eligibilă, pentru a include și anul 2021 cum au făcut o serie de alte state membre.
Astfel, deși Comisia a oferit flexibilitate prin extinderea valabilității Cadrului temporar,
Guvernul României a decis să nu folosească această oportunitate.

Practic, România nu a cerut și nu a notificat Comisia Europeană privind o prelungire a
termenului de acordare a ajutorului de stat și nici nu a dorit să extindă perioada de eligibilitate pentru acoperirea costurilor/pierderilor cauzate de efectele pandemiei COVID-19 în anul 2021.

Raspuns-solicitare-Federatiile-si-organizatiile-patronale-din-turism-si-alimentatie-publica

Restul e can can.

Sursa photo aici

Ce a facut statul in acel moment? Simplu, a trimis pasagerii catre agentiile de turism ca sa le rezolve problemele, pentru ca nu-I asa, intotdeauna exista niste prosti in linia intai care, sub o lege dubioasa si discutabila, obliga agentiile de turism sa garanteze banii pasagerilor din fonduri proprii in cazul unor astfel de Evenimente.

Cu alte cuvinte, statul roman, garant pentru Blue Air si cel care detinea garantiile depuse de acestia dar si posibilitatea de a prelua fraiele companiei avand oameni in board, pentru a incerca sa mai salveze ceva, a ramas pasiv la nivel de management preferand sa trimita institutiile de forta, adica de control pentru a ne arata noua fraierilor ca putem dormi linistiti cat timp statul controleaza pentru noi. Si am dormit linistiti cu banii in conturile Blue Air, alea blocate de statul roman, iar daca pana acum mai existau 4-5% sanse de a recupera banii sau 100% sanse de a calatori in contul acestora, acum sansele romanilor sunt zero pentru ca, dupa ce ca Blue Air nu mai are banii, nici nu mai poate zbura. Asadar, multumim statului roman pentru gestionarea perfecta a banilor nostri.

Mai mult decat atat, odata cu inceputul acestei crize, asa cum ne-au obisnuit conducatorii nostri, a inceput marea campanie de PR. Mai pe scurt, iata ce face statul ca sa repatrieze romanii, iata ce face statul pentru a rezolva problema, iata ce face statul pentru a oferi suport celor pagubiti. In concluzie NIMIC.

Cei care au muncit, au cheltuit bani…… foarte multi bani, au fost agentiile de turism care au trebuit sa plateasca chartere pentru a repatria oamenii, care au trebuit sa mai cumpere inca odata biletele de avion celor prejudiciati  sau sa le dea banii inapoi oamenilor, iar cand vorbim despre oameni, vorbim despre mii de oameni. Pe langa bani si pe langa expunerea foarte mare a business-urilor din turism, adaugam si munca zecilor sau sutelor de agenti care au trebuit sa gaseasca rute, companii, locuri, etc pentru a putea rezolva o problema care niciodata nu a fost a lor.

De 20 de ani de cand lucrez in industria asta, agentiile de turism au fost intotdeauna acolo pentru a oferi suport statului cand nu a putut sa-si protejeze cetatenii de nepravazut, au fost acolo cand un business a cazut iar turistii acestuia au ramas expusi, au fost acolo cand se reinfiinta Ministerul Turismului dupa ce a mai fost desfiintat de cateva ori, pentru a oferi suport si consultanta reala din piata tuturor secretarilor de stat sau ministrilor, au fost acolo de fiecare data cand a fost sau nu a fost nevoie de ele, iar intrebarea mea este:

Oare statul roman unde este cand turismul are nevoie de el?

Sursa foto aici

Acest articol nu are nicio legatura cu cazul de la Caracal, acest articol reprezinta un efect al evenimentelor de acolo dar si al multor altor evenimente in care, noi, cetatenii acestui stat european aveam nevoie de serviciile statului roman, aveam nevoie de ajutorul disperat al unui sistem bolnav dar tinut in viata pe perfuzii de taxele si impozitele pe care le platim fiecare.

Daca arunci o privire in lume, iti dai seama de la o posta care sunt tarile corupte si mai ales  nivelul lor de coruptie si asta din discrepanta dintre saracia generala de pe strazi si luxul inaltei societati. O tara fara clasa de mijloc este o tara corupta in care fiecare isi face propria lege si traieste dupa propriile reguli, iar pentru unii asta inseamna saracie iar pentru altii bogatie.

Din fericire, Romania ultimilor ani a reusit sa isi dezvolte o clasa de mijloc, o clasa de mijloc care devine din ce in ce mai vocala prin piete sau pe internet, o clasa de mijloc care sesizeaza si nu mai tolereaza coruptia de nici un fel, nici macar acel plic numit “mica atentie”. Pentru mine este clar faptul ca, astazi, nivelul coruptiei din Romania este mult diminuat fata de jaful de dupa Revolutie, jaf care a tinut 17 ani pana in 2007 anul in care tara noastra a intrat in Uniunea Europeana. De aici, usor, usor lucrurile au inceput sa se mai aseze, generatiile au inceput sa se mai schimbe, oamenii au inceput sa calatoreasca, sa se bucure, sa invete din Occident si sa isi doreasca lucruri bune si pentru tara lor. Singurul lucru care nu s-a schimbat a fost, evident, clasa politica.

Pentru ca am ajuns la clasa politica, poate o sa va surprinda, insa parerea mea este ca principala problema a statului si a sistemului care ar trebui sa ne administreze nivelul de trai, de siguranta, de dezvoltare NU este coruptia.

Principala problema a disfunctionalitatilor de tip Caracal sau Colectiv, sau Educatie, sau Finante, sau Sanatate, sau Administratie, etc, etc este incompetenta general valabila, lipsa managementului institutiilor, nivelul de implicare al functionarilor, lipsa meritocratiei in institutiile publice, lipsa evaluarii calitative a activitatii fiecaruia, nivelul de educare si invatare zonelor specifice fiecarei institutii si cred ca fiecare dintre noi are lista lui.

Asadar, Romania a trecut de la Coruptia Ucide la Incompetenta Ucide, iar noi cetatetenii ne incapatanam sa speram. Problema este ca nivelul educatie din scolile noastre, spre exemplu prin rezultatele de la BAC, nu face altceva decat sa ne arate o perspectiva sumbra a potentialilor incompetenti ce se pregatesc sa intre in campul muncii, de preferat, in cadrul institutiilor bugetare……. pentru ca pare mai caldut.

Sursa photo 

Imi doream de multa vreme sa scriu articolul asta pentru ca subiectul mi se pare foarte tare. Sincer, la cate se intampla in Romania si la cat de normale sunt, de fapt, lucrurile anormale, as fi putut sa tin acest articol in draft mult si bine intrucat nu as fi terminat niciodata de completat la el. Cu alte cuvinte, fiecare zi ma surprinde tot mai mult, iar ceea ce este cu adevarat interesant este ca inca nu reusesc sa ma obisnuiesc cu asta.

Asadar, iata cateva lucruri haioase despre Romania zilelor noastre:

1. Stiati ca an de an unul dintre cele mai bogate Ministere este cel al Ministerului Dezvoltarii si, paradoxal, cu toate astea s-au realizat in 2018 doar 60 km de autostrada si astia impartiti in 7 tronsoane ( in medie 8,57 km per santier deschis), dupa ce in 2017 s-au inaugurat doar 15 km? ?) – sursa aici
2. Stiati ca, in medie, din Romania pleaca la munca aproximativ 9 romani pe ora, iar anual ne scade populatia cu echivalentul unui oras precum Tulcea sau Slatina? – sursa aici
3. Stiati ca numarul migrantilor romani in Germania este mai mare decat al unei tari aflate in razboi de 7 ani, depasind destul de lejer Siria? – sursa aici
4. Stiati ca Partia Cocosul din Bistrita cu o investitie de 5.000.000 de EUR a putut fi folosita doar 3 saptamani in ultimii 3 ani din simplul motiv ca este amenajata la cea mai joasa altitudine din tara iar zapada se topeste imediat ce atinge pamantul? – sursa aici
5. Stiati ca in anul 1890 viteza medie a trenurilor in Romania era de 50-60 km/ora, iar astazi 129 de ani mai tarziu viteza medie cu care se circula in reteaua cailor ferate este, in cazul trenurilor Regio, in jurul 43-45 km/ora? – sursa aici
6. Din ciclul Romania ca India, stiati ca in anul 2019 in Romania circula trenuri cu un singur vagon cu o capacitate de 80 de locuri, iar in schimb se vand 130 de bilete pentru aceasta capacitate? – sursa aici
7. Stiati ca, detinutii din Romania care au stat in penitenciare in conditii necorespunzatoare sunt despagubiti cu 5 sau 8 EUR/zi iar alocatia copiilor, indiferent de conditiile de trai, a fost proaspat majorata la 1,05 EUR/zi? – sursa aici si aici
8. Stiati ca in orasul Focsani, cuprinsi de febra sarbatorilor de iarna, autoritatile au impodobit imbracand intr-un brad de Craciun pana si Monumentul Unirii realizat în 1976 de sculptorul Ion Jalea. – sursa aici
9. Stiati ca jumatate din Romania merge, inca, la toaleta in fundul curtii? –sursa aici
10. Stiati ca in 2018 Romania a avut cea mai scazut natalitate din ultimii 50 de ani ( sursa aici ) iar in august 2017 s-au nascut 19 033 copii in acelasi timp inregistrandu-se 20 463 decese ( sursa aici )?

In final, ca o recomandare personala, daca doriti sa priviti realitea, pe alocuri, trista din Romania cu zambetul pe buze ascultati dimineata Republica Fantastica Romania pe Europa FM.

PS

Pentru a pastra un echilibru si pentru a privi si partea frumoasa a tarii noastre, promit sa revin cu un articol despre 10 lucruri minunate despre Romania ?

Sursa photo aici

Pentru ca ma lovesc deja de aproximativ 2 ani de activitate antreprenoriala, am zis sa sarbatoresc acest aspect maret al vietii mele printr-un articol in care, daca imi permiteti, as vrea sa fac putin haz de necaz ?

Zona in care eu activez deja de foarte multi ani este turismul, mai exact in industria agentiilor de turism. Precizez de fiecare data acest aspect pentru simplul fapt ca, pentru multi oameni, agentiile de turism nu reprezinta neaparat o industrie mai ales ca pana de curand nici nu am mai avut parte de un Minister al Turismului.

Acum, ca sa intram in subiect, va spun ca weekend-ul trecut m-am intalnit, pentru vreo 2 ore, cu un prieten care isi doreste foarte mult sa isi deschida o agentie de turism considerand ca experienta de 15 ani in acest domeniu il recomanda pentru acest pas. Lucrand impreuna la business plan, facand scenarii si proiectii, am realizat, daca mai era cazul, cat de complicat si complex este sa incepi un business in Romania, iar daca acesta mai are si ca obiect de activitate codul CAEN aferent agentiilor de turism, cu atat mai mult.

Va spun sincer ca experienta acumulata ca angajat intr-o companie, fie ea mare sau mai mica, nu are absolut nicio legatura cu activitatea antreprenoriala indiferent cat de mult ne mintim in acest sens, indiferent cat de pregatiti credem ca ne simtim, indiferent cata experienta operationala avem.

Iata cateva aspecte care nu vor mai fi la fel atunci cand iesi din statulul de angajat si intri in cel de antreprenor:

Responsabilitatea actiunilor tale este mult mai mare si asta pentru ca esti direct raspunzator in fata legii, in fata furnizorilor, in fata clientilor, in fata colegilor.

Abia cand incepi sa lucrezi cu banii tai, si nu cu banii angajatorului, realizezi cu adevarat valoarea fiecarui leu, fiecarui eur, fiecarei decizii

Numarul noptilor albe este semnificativ mai mare decat al noptilor dormite

Siguranta zilei de maine se transforma in nesiguranta zilei de maine

Realizezi cu adevarat ca rezultatele muncii tale se impart jumate jumate cu statul. Nu te speria, golul in stomac pe care il simti cand trimiti bani la bugetul de stat dispare cu timpul. Nu ai nevoie de un control medical pentru asta ci de o stampila de vot din 4 in 4 ani.

Daca inainte asteptai cu nerabdare weekend-ul, acum privesti cu groaza cum se apropie. Fuck, inca doua zile fara vanzari normale.

Incepi sa realizezi ca rezultatele pozitive din balanta nu au nicio legatura cu situatia cash flow-ului. (Pffff, si ce-I mai injuram pe vremuri pe colegii din Contabilitate ca nu-mi plateau la timp furnizorii de pe marketing)

Dupa ce treci cu bine de ziua de salarii, spala-te pe fata, stergeti naduseala si incepi sa strangi bani pentru urmatoarea tura. Nu uita ca pe 25 ale lunii trebuie sa ii platesti salariu si statului.

Cand se inchide luna contabila, astepti balanta cu acel sentiment similar cu cel pe care il ai in sala de asteptare a unui cabinet stomatologic si te afli in fata unei extractii.

Cand te pregatesti, in sfarsit, pentru cateva zile de vacanta bine meritate, incepe bagajul cu laptopul, incarcatorul de telefon, incarcatorul extern de telefon, token-urile de la banci si 3 folii de extraveral.

Fa-ti abonament la Ziarul Financiar, insa inainte de asta gaseste-ti un psiholog bun. Predictibilitatea fiscala si legislativa in general, necesita terapii sustinute.

Radeai de prietenii tai ca sunt chitrosi? Nu ai vazut nimic si asta pentru ca noua ta viata de antreprenor iti face mana cu care dai mica, mica, mica si cea cu care iei mare, mare, mare.

Mi-a spus un prieten ca in momentul in care devii “marele sef” al firmei trebuie sa te obisnuiesti sa fii singur in raport cu colegii tai. Oarecum are dreptate insa sper ca atunci cand colegii mei aprind o lumanare la biserica gandindu-se la mine, sa o aprinda la Vii si nu la Morti ?)))))

Cred ca as putea continua acest articol mult si bine insa nu imi doresc sa plictisesc pe nimeni, iar in final as vrea sa va asigur ca toate cele de mai sus reprezinta parte din experientele si trairile mele din ultimii 2 ani ?

Pentru mine, anul 2017 a fost un an pe care ma bucur ca am reusit sa-l depasesc. Nu cred ca am asteptat vreodata un an nou cu atat de multa nerabdare si asta pentru ca, atat personal cat si profesional, am avut parte de provocari care mai de care mai intense.

Insa, fara sa intram in detalii plictisitoare si putin importante pentru voi, as vrea sa punctez mai jos concluziile cu care eu am ramas dupa un an greu si care, sunt convins, ma vor ajuta pe tot parcursul anului 2018 si nu numai.

1. Succesul este o combinatie intre pregatire si noroc

2. Deciziile bazate pe emotii nu sunt decizii pentru ca doar ratiunea sta la baza acestora.

3. Inima poate sa sufoce mintea.

4. Nu poti trece de la un NU la un DA fara un POATE intre ele.

5. Este bine sa ai vise atata timp cat acestea nu sunt fantezii.

6. Multi pot spune despre o idee ca nu este buna insa putini pot spune de ce poate avea succes.

7. Daca vrei sa fii lider nu fugi de dezaprobarea celor din jur.

8. Pentru multi haosul reprezinta oportunitate, de aceea moartea caprei vecinului este un moment de bucurie pentru ei.

9. Cred ca mai intai trebuie sa invatam sa vaslim inainte sa apucam carma.

10. Daca nu putem evita dauna trebuie sa o controlam.

In final, imi doresc sa avem un an bun, linistit si implinit

Photo credit Calin Stan

Imi aduc aminte cand mama imi spunea mereu ca daca lenea ar durea am vedea doar oameni zvarcolindu-se de durere. Ma simteam oarecum vizat de afirmatia ei pentru ca nu am fost niciodata un copil pus pe treaba, iar acest lucru nu s-a schimbat mult timp. Acum cred despre mine ca reusesc sa realizez atunci cand pic in capcana zonei de confort si incerc sa schimb ceva imediat. Nu e usor, de fapt e chiar greu, insa atata timp cat imi setez mintea in directia pe care mi-o doresc si asupra a ceea ce mi-am propus, intr-un fel sau altul, mai devreme sau mai tarziu, stiu ca voi face acel lucru.

De exemplu, un lucru pentru care ma pregatesc psihic acum este ca in fiecare dimineata de luni pana vineri, sa ma trezesc la 5:30 dimineata, sa merg sa inot 30-40 de minute dupa care sa merg la birou si sa-mi urmez flow-ul. Mi-am propus asta de o saptamana, iar realitatea este ca in fiecare dimineata in care ma trezesc in mod obisnuit la 7:15, ma gandesc cat de greu o sa-mi fie sa ma trezesc cu doua ore mai devreme. Vestea buna este ca usor, usor, mintea mea incepe sa se seteze pe acest obiectiv, iar in curand, foarte curand, o sa povestesc despre beneficiile noului meu program

Acum, revenind la zona de confort, consider ca aceasta se poate confunda usor cu lenea si cred ca este lesne de inteles cat de toxica este aceasta pentru evolutia fiecaruia dintre noi.

As vrea sa pun mai jos cateva dintre motivele mele pentru care incerc la un anumit interval de timp sa ma provoc in a face lucrurile altfel.

• Atata timp cat raman o perioada indelungata de timp intr-o zona de confort simt ca productivitatea mea scade, nu mai gasesc metode inteligente de management al timpului si simt ca sunt tot timpul ocupat, iar ambitia mea se dilueaza in fiecare zi.
• Constientizand prezenta zonei de confort, imi este mult mai usor sa iau decizii rapide, sa imi asigur riscuri controlate si sa fac schimbari fara a face compromisuri ca atunci cand sunt pus sub o presiune externa.
• Indiferent de cat de greu poate parea pasul facut in afara cercului de confort, vestea buna este ca noi, oamenii, suntem construiti sa ne adaptam, iar odata facut, lucrurile vor parea mult mai usoare si mai realizabile. Este vorba de acea incredere prin care fiecare reusita ne arata ca totul este posibil.
• In cazul meu, singura modalitate prin care am reusit sa elimin frustrarile acumulate a fost schimbarea si automat asumarea renuntarii la confortul toxic de pana atunci.
• Plafonarea este specifica zonei de confort, iar prin plafonare creativitatea este inhibata. Indiferent de domeniul in care lucram, creativitatea reprezinta diferentiatorul pe care il cautam atat de mult.

In final, va provoc sa va uitati in oglinda in fiecare dimineata si sa incercati sa va analizati gradul de entuziasm cu care incepeti ziua de lucru pentru ca repulsia fata de job va da raspunsul la intrebarea “Oare e timpul sa schimb ceva in activitatea mea, in jobul meu, in modul in care ma comport, in modul in care imi privesc colegii? ”

Succes!

Sursa photo

Intr-o lume in care lipsa deciziilor reprezinta, poate, principalul motiv al esecului, ma uit in jurul meu si realizez cat de putini oameni sunt in stare sa ia o decizie indiferent de natura ei.

Sunt foarte multe companii care platesc foarte bine oameni care sa-si asume responsabilitatea deciziilor bune in situatii presante sau tensionate insa vad si companii care platesc foarte bine oameni pentru fix acelasi lucru insa pe care nu-i lasa sa ia decizii, din lipsa de incredere. O chestiune de cultura care diferentiaza destul de clar afacerile corporatiste de cele de familie.

Anyway, gasiti mai jos cateva sfaturi legate de luarea deciziilor si asta pentru ca, vrem nu vrem, suntem constienti sau nu, fara decizii lucrurile nu se vor pune niciodata in miscare.

• Nu lua niciodata decizii extreme pe baza emotiei de moment
• Ia o decizie bazata pe speranta si nu pe frica.
• Nu exista decizii mari sau mici. Oricare dintre ele iti va influenta viata sau business-ul la un moment dat.
• Dezvolta-ti constant cunostintele pentru a-ti imbuntatii constant deciziile.
• Deciziile pe care le iei, reflecta valorile pe care le impartasesti.
• Principala cauza a lipsei deciziei este frica de a gresi. A doua este ignoranta.
• Multi oameni sunt atat de speriati de luarea unei decizii incat prefera sa li se spuna ce au de facut. Aceasta este o diferenta dintre oamenii de succes si …..restul.
• Regulile sunt facute pentru a limita deciziile.
• Nu este greu sa iei decizii atunci cand iti cunosti foarte clar valorile.
• Oamenii judeca si iau decizii foarte usor in numele altora

Sper ca acest articol sa lamureasca macar putin importanta deciziilor iar daca am reusit, ma pot declara multumit.

Va multumesc!

Sursa photo

Astazi, chiar astazi, se implineste un an de cand am schimbat compania pentru care lucrez. Dupa o experienta de 8 ani am luat decizia de a ma muta de la o companie foarte mare din industrie in una medie din aceeasi industrie.

Am foarte multe principii dupa care ma ghidez in viata iar unul dintre ele este acela prin care schimbarea reprezinta puntea catre evolutie. Indiferent daca alegem corect sau gresit, daca schimbam bine sau rau, absolut oricare dintre variante nu reprezinta altceva decat o poveste din care trebuie sa invatam. Invat foarte multe din povestile de succes si imi notez in minte si povestile cu final nefericit iar toate aceste lucruri imi ofera ceva care mult timp mi-a lipsit….curajul.

Dupa 8 ani in care am evoluat constant in cadrul aceleasi companii, in care am cunoscut oameni minunati, in care am avut parte de oameni care mi-au sustinut evolutia, in care am avut parte si de foarte multe bariere, am avut curajul de a iesi din zona mea de confort si de a incerca o noua provocare, un nou inceput.

Spuneam in titlu ca atunci cand am ales sa schimb, altii au ales sa ma judece. Probabil ca asa se intampla in viata. Sunt oameni care iti sustin evolutia prin inspiratie si motivatie si oameni pentru care schimbarea este egala cu involutia si au grija sa iti arate asta.

Sunt educat sa ascult pe toata lumea si sa pastrez in minte doar ceea ce ma ajuta si imi face bine. Cred ca este foarte important sa nu ne intoxicam si sa nu ne spalam pe creier cu lucruri care ne dauneaza chiar daca poate pentru moment nu le constientizam.

Este foarte adevarat ca schimbarea nu este usoara iar greul incepe de la decizie si continua cu acomodarea insa cum absolut totul este posibil, nimeni nu te poate opri in a performa intr-un fel sau altul. Exista rezultate si performante care sa vad instant si rezultate care se vad in timp. Indiferent de natura lor acestea trebuie sa existe atat pentru companie cat si pentru tine ca om si ca profesionist.

Revenind la judecata la care am fost supus de catre oameni mai mult sau mai putin neutri, mai mult sau mai putin prieteni in momentul deciziei mele, am primit cateva intrebari la care am raspuns si pe care le voi pune si aici:

De ce sa pleci dintr-o companie mare intr-o companie mai mica?
Pentru ca in cazul meu, dupa 8 ani petrecuti intr-un singur loc, am ajuns sa ma dau cu capul de un prag peste care nu mai puteam trece. Am preferat sa sar pragul decat sa-mi sparg capul

Nu meritai oare o companie macar de acelasi nivel?
Eu cred ca fiecare primeste ceea ce merita iar in cazul meu, am meritat un loc in care oamenii mi-au dat incredere si mai ales, mi-au aratat ca ma doresc cu adevarat atunci cand incepusem sa simt nevoia.

O companie mai mica reprezinta profesional un risc mai mare. De ce ti-l asumi?
Pentru ca intotdeauna marii castigatori au fost cei care au riscat cel mai mult iar eu am mentalitate de invingator. Consider ca nu brandul ar trebui sa iti dea valoare ci tu trebuie sa fii cel care da valoare brandului. Pana acum, in cazul meu, asa este.

Nu o sa-ti fie greu sa treci de la o companie corporatista la una de familie condusa de patron?
Cu siguranta aceasta este o mare provocare insa consider ca in ambele cazuri, ceea ce te tine in job este performanta. Nici un board cum nici un patron nu iti tolereaza lipsa rezultatelor. In rest, comunicarea care este importanta intr-o corporatie, devine decisiva intr-un business de familie.

Daca noul proiect va fi un fail total, nu crezi ca iti poate afecta decisiv cariera?
Si succesul si esecul au in spate o serie de factori. Nu poti avea succes singur cum nici nu poti ingropa ceva de unul singur. Daca as fi gandit asa, nu as fi mutat niciodata de buna voie

Acum, dupa un an in care am trait aceasta noua experienta, pot spune ca cea mai importanta realizare a mea de pana acum este reprezentata de echipa. Cred ca am reusit sa aduc langa mine niste oameni extraordinari cu un potential imens si care evolueaza in fiecare zi. In rest, totul este mai usor cand ii stiu alaturi de mine.

Va multumesc!