Acum cateva zile mama a implinit 59 de ani si chiar daca stiu cat de repede ne trece timpul, tot imi e greu sa privesc cum oamenii pe care ii iubesc imbatranesc. Ca fiecare dintre noi, cred, atunci cand ma gandesc la mama emotiile incep sa preia controlul ,astfel ca va rog sa scuzati tonul acestui articol.

Apropo de asta, as fi putut scrie in aceasta postare foarte multe, iar primul instinct a fost acela de a multumi. Am ales, insa, sa imi cer iertare.

Asadar, draga mama, daca citesti aceste randuri, te rog sa nu te superi pe mine si sa nu ma suni imediat, asteapta putin sa-ti treaca

Iarta-ma mama pentru ca atunci cand tu ai ales sa lucrezi ca femeie de serviciu si sa speli scarile blocurilor, venind de la combinat unde faceai schimbul 1,2 si 3, ca sa ai bani sa ma trimiti la meditatii, mie imi era rusine sa iti car galetile cu apa pe scari sau sa stau in preajma ta de teama sa nu ma vada vreun prieten sau cunoscut

Iarta-ma mama pentru ca nu am stiut ce sa-ti spun atunci cand te auzeam plangand noaptea.

Iarta-ma mama pentru fiecare data cand am ridicat vocea asupra ta si pentru momentele in care ai plans din pricina mea.

Iarta-ma mama pentru ca vorbim atat de rar, stiu cat de mult iti doresti sa vezi daca totul este ok cu mine.

Iarta-ma mama pentru nu iti spun atat de des Te Iubesc.

Iarta-ma mama pentru ca nu am fost mereu acolo cand ai avut nevoie de mine.

Iarta-ma mama pentru fiecare clipa de neliniste pe care ti-am provocat-o, mai mult sau mai putin constient.

Iarta-ma mama pentru noptile in care erai franta de oboseala, iar eu te tineam treaza doar ca sa-ti povestesc problemele mele infantile, iar tu ma ascultai de parca erau cele mai importante probleme din viata ta.

Din pacate, au trebuit sa treaca destul de multi ani pana sa realizez cu adevarat sacrificiile pe care mama le-a facut pentru mine, sacrificii pe care la acel moment nu le intelegeam, insa al caror efect il simt acum.

Multumesc Mama, dar ma ierti?

La multi ani!

Sursa photo