Am ajuns acasa destul de frustrat de abordarea Tarom care nu a facut altceva decat sa imi ofere optiuni paguboase pe principiul “ori pleci mai devreme si pierzi o noapte de cazare si banii aferenti acesteia, ori pleci mai tarziu si mai platesti o noapte de cazare plus alte cheltuieli, daca iti permiti”. Asadar, hotarat, am apelat la o companie specializata in obtinerea de despagubiri conform legislatiei internationale si am postat pe Facebook urmatorul mesaj:

Asa cum am promis, am revenit cu update asupra situatiei de mai sus, iar concluzia este una extrem de pozitiva. Dupa aproximativ 6 luni, cu ajutorul celor de la FlightClaim, am obtinut despagubiri de peste 750 EUR.

Stiu, 6 luni inseamna timp, mult timp, dar de ce sa renuntam la drepturile noastre doar pentru ca dureaza mult si e bataie de cap? Sincer va spun ca daca nu ar fi existat o astfel de companie care sa se ocupe de problema mea, probabil ca as fi fost prins in maloxorul birocratic al TAROM iar speta mea ar fi murit printr-un sertar ceva.

Acum sa va spun ce am apreciat la cei de la FlightClaim.

• In primul rand faptul ca au structurat foarte bine informatiile pe care trebuia sa le furnizez, astfel incat ei sa poata analiza speta si sa construiasca “cazul” rapid si fara sa ne mai lungim cu zeci de mailuri de clarificare a informatiilor
• In al doilea rand am apreciat faptul ca m-au avertizat de la inceput de faptul ca o astfel de actiune se va intinde pe mai multe luni, minimum 3.
• In al treilea rand, foarte misto si important, am apreciat faptul ca la anumite intervale de timp imi trimiteau update cu statusul dosarului, iar astfel am avut intotdeauna siguranta ca cineva chiar se ocupa de problema mea.
• In al patrulea rand, am apreciat transparenta cu care mi-au fost prezentate fee-urile lor si anume:

“Comisionul nostru este de 25% din valoarea compensatiei + 25 euro per pasager si se aplica doar in cazul in care demersurile noastre sunt incununate de succes si compania aeriana accepta plata compensatiei. In caz contrar, nu ne datorati nimic! “

• Nu in ultimul rand am apreciat faptul ca dosarul a fost lucrat, depus si inregistrat a doua zi dupa ce am transmis toate informatiile.

Concluzia este ca, mai ales in perioada asta pandemica, haosul generat de multe ori de companiile aeriene ne poate strica o vacanta, ne poate produce prejudicii financiare, ne poate tine ore intregi prin aeroporturi, ne poate afecta business-ul si ne poate transforma calatoria intr-un cosmar, iar daca tot exista oameni care iti pot oferi”mangaierea” unei despagubiri, de ce sa nu te lasi “mangaiat” asa cum m-am lasat eu de cei de la FlightClaim?

PS

Acest articol nu este o reclama, acest articol este o experienta fericita pe care am vrut sa o impartasesc cu voi asa cum aveam de cand sa o impartasesc si daca se dovedea nefericita.

Sursa photo

Vestea buna este ca pe langa autoritatile statului mai exista Asociatii sau Federatii care prin diverse activitati incearca sa reprezinte si sa apere interesele turismului romanesc, iar cel mai recent exemplu este noul proiect “Romania in Inima mea” un proiect initiat de catre Federatia Industriei Hoteliere din Romania ( FIHR ) , federatie care reprezinta peste 130 de unitati de cazare din peste 40 de orase, adunand in mare cam 16000 de camere.

Romania in Inima mea, este un proiect aflat la inceput de drum, un proiect de care Romania turistica are nevoie, un proiect in care ar trebui sa fie implicati toti romanii, un proiect in care au fost deja implicati oameni valorosi ( fotografi, cameramani, profesori, specialisti in turism ).

Romania in Inima mea, este un proiect in care am fost implicat din pozitia de voluntar alaturi de colegii mei din echipa, voluntari si ei, alaturi de care intr-un timp record am reusit sa definim si sa structuram bazele unui brand si liniile generale de comunicare.

Pentru a nu plictisi prea mult, as vrea sa adaug mai jos un teaser video al campaniei, insa nu inainte de a le multumi colegilor mei pentru ca m-au primit in echipa si pentru ca, dupa multa vreme, mi-au oferit placerea unui proiect de marketing si promovare.

De doi ani de zile strig pe unde apuc, pe TV sau pe NET, despre cat de singura este industria HORECA si a TURISMULUI din Romania, cum nimeni nu face nimic specific pentru noi, cu exceptia interdictiilor care ne distrug business-urile, insa de un lucru am fost intotdeauna sigur si anume ca indiferent de cat de absurde mi s-au parut restrictiile, indiferent daca am fost sau nu de acord cu ele, indiferent de cat de tare ne-au afectat business-ul, intotdeauna am respectat legea si ne-am asumat pierderi cu speranta ca toate programele de compensare promise si intarziate de stat, cu deja 2 ani de zile, ne vor ajuta sa continuam activitatea si sa ne protejam investitiile…alea care sunt.

Astazi, am decis sa strig si pe blogul meu pe care nu am mai strigat de foarte multa vreme si asta pentru ca ceea ce traim de 2 ani imi ocupa tot timpul, am decis sa strig impotriva tuturor colegilor mei din industrie, impotriva acelor nesimtiti care nu respecta regulile si care nu cer certificatul verde la intrarea in locatie, fie el hotel, pensiune sau restaurant, si care prin actiunile lor nu fac altceva decat sa distorsioneze din punct de vedere concurential o piata si asa destul de fragmentata.

De unde m-a apucat frustrarea? Simplu. La locatia noastra din Fundata cererea este foarte mare in general, oamenii isi doresc sa se bucure de locatia noastra si de munca noastra, iar perioada asta plina de restrictii nu face exceptie. Insa, ce sa vezi? Suntem trasi la raspundere de catre clienti pentru ca nu ii primim fara certificat verde si ca in alta parte sunt primiti, suntem trasi la raspundere ca nu suntem romani, probabil Daci, pentru ca respectam legea si asta pentru ca in Romania legea este optionala iar smecherii care o evita sunt cei pe care criza ii ocoleste.

Cand vad la stiri cluburi care organizeaza petreceri pe blat, iar reactia autoritatilor se rezuma la o amenda pe care baietii o pot plati din nota unei singure mese, ma apuca iarasi frustrarea.

Ma uit la stiri in fiecare seara, stiu sunt prost dar imi dau voie macar o singura data pe zi, si astept cu interes, uneori cu disperare noutati economice care sa imi dea speranta unei perspective oricare ar fi ea. Din pacate, in afara de COVID, ATI, proteste, greve si vaccin si din cand in cand o batrana violata pe undeva pe la tara, lipseste cu desavarsire capitolul economic.

As fi tentat sa spun ca televiziunile urmaresc senzationalul, iar economia nu face parte din aceasta categorie, iar ca urmare lipseste din grila lor de stiri. As fi tetantat dar nu o sa spun asta pentru ca, in realitatea mea, lipsa stirilor economice vine, de fapt, din lipsa masurilor economice, din lipsa activitatii economice a guvernului. Observ cum fiecare lider politic isi da cu parerea despre proteste, despre restrictii, despre vaccinuri, insa niciunul dintre ei despre faptul ca EUR zburda spre 5 lei. In acelasi timp, premierul Citu care pana mai ieri ne rupea cu informatii economice si financiare si pe care il urmarea cu mare interes, se preocupa mai mult cu activitati de imagine precum plantatul copacilor, este preocupat de activitatea Ministerului Sanatatii dar nu si de cea a Ministerului Economiei sau Finantelor, etc etc.

Intram in luna cu numarul 4 a acestui an, s-a implinit mai mult de un an de pandemie, iar cei care ne guverneaza acum sunt aceeasi de acum un an, aceeasi care au propus masuri economice, aceeasi care intr-un an de zile nu au implementat absolut nimic, aceeasi care din pacate au reusit sa ne pacaleasca electoral, aceeasi care sunt relaxati in functii 4 ani de zile, aceeasi care ar trebui treziti din amorteala intr-un fel sau altul.

Sursa photo

Citeam zilele trecute o stire, iata sursa, care se refera la un studiu al Asociatiei Europene de Turism si care spune ca doar 1% dintre europeni mai vor o vacanta in Romania dupa ridicarea restrictiilor. Personal ma mir pentru ca, desi numarul de cazuri este in crestere si la noi, Romania este una dintre tarile europene care la nivel de cifre sta foarte bine comparativ cu multe tari europene. In fine, tragedia vine abia acum cand, conform aceleasi stiri,  doar 450.000 de turisti straini au venit în Romania in 2020. Un numar destul de mic, daca il comparam cu cel din 2019, cand inregistram 2,6 milioane de turiști. Vorbim de o scadere de peste 80%, iar 2021 nu pare sa arate cu mult mai bine mai ales pentru hotelurile din orase care se bazeaza in special pe zona de business. 

Acum, privind la cifrele de mai sus, va intrebati probabil ce face statul roman sau ministerul care reprezinta si turismul pentru a ajuta activitatea de incoming din Romania. Va spun eu….NIMIC.

Daca va intrebati, totusi, ce ar putea sa faca autoritatile din Romania in acest sens, va spun sa aruncati o privire la prietenii nostri greci care nu doar ca nu stau si asteapta turistii in destinatiile lor brand ci fac o “vanzare” proactiva a acestora.

Spre exemplu, ministrului grec al Turismului, Charis Theocharis si-a ridicat fundul de pe scaunul ministerial si a venit in Romania pentru a gasi solutii ca turistii romani sa ajunga in Grecia anul acesta cat mai usor si in numar cat mai mare.

România este prima ţară pe care o vizităm după finalizarea planului de deschidere a sezonului. Avem un plan integrat şi vrem să arătăm că se poate face turism şi în condiţii de pandemie, iar turiştii să aibă o experienţă frumoasă şi să fie în siguranţă, ei şi ceilalţi”, a spus ministrul grec.

Cu alte cuvinte, grecii si-au propus un turneu european prin care sa forteze solutii pe pietele cheie astfel incat sa se asigure ca turismul lor va putea aduce la bugetul de stat acele venituri de care tara are nevoie.

Pe langa turneul strategic, va rog sa urmariti si mesajele cheie pe care le transmit grecii

“Turiştii români sunt foarte, foarte importanţi pentru noi. Nu neapărat din perspectivă economică, ci şi pentru că între cele două ţări există legături strânse, istorice şi vrem să avem graniţele deschise pentru a menţine legăturile între cele două ţări”, a mai arătat Theocharis.

Potrivit acestuia, moto-ul acestui sezon este “Tot ce vrei este Grecia”.

“Tot ce are nevoie inima voastră şi doreşte o să găsiţi în Grecia: istorie, oraşe moderne, cultură, distracţie, mâncare bună, peisaje, schi, brazi, insule mici, plaje ascunse, locuri superbe, cazare de lux şi campinguri. O să găsiţi zâmbete peste tot, o primire călduroasă, oamenii vă îndrăgesc foarte mult, o să aveţi amintiri şi experienţe frumoase şi o să vă încărcaţi bateriile, lucru atât de necesar pentru această perioadă din care trecem”, a subliniat ministrul grec.

Frumos, nu?

Personal, as fi vrut sa fac o analogie intre Romania si Grecia pe acest subiect, insa atunci cand unii fac TOTUL iar ceilalti NIMIC este foarte greu sa iti imaginezi cum reusesc business-urile din turism sa ramana in picioare atunci cand cei care ar trebui sa le protejeze nu fac altceva decat sa le omoare incet, incet prin nepasare si lipsa de reactie.

Sursa citate

Sursa photo

Conform Ziarului Financiar, in Romania sunt peste 485 000 de IMM-uri formate din Micro, Intreprinderi Mici si Medii, mai exact 99,7% din totalul firmelor.

Putem spune, deci, ca o mare parte din veniturile de la bugetul de stat stau pe umerii acestor companii. In urma crizei COVID, care nu mai este de mult doar o criza sanitara ci si una economica severa, a aparut o raza de speranta pentru cei care si-au vazut disparand peste noapte munca de ani de zile. Pe scurt, aceasta raza de speranta a fost denumita Granturi pentru Capital de Lucru dedicat IMM-urilor. Printre cei care s-au simtit mangaiati de aceasta raza de speranta ma numar si eu, un antreprenor din turism lovit de soarta. Dar cum nu despre mine este vorba, as vrea sa trecem la subiectul acestui articol.

Granturile pentru IMM-uri. Ajutor sau Umilinta?

Ca sa raspund scurt la intrebarea de mai sus, din punctul meu de vedere, umilinta nu vine doar din modul de desfasurare al acestui program ci mai mult decat atat, din incapacitatea guvernantilor nostri de a organiza aceasta actiune. Mai concret, sa arunci niste bani in piata fara criterii clare de departajare, fara a prioritiza industriile cu adevarat lovite de restrictii, fara a analiza istoricul de business al aplicantilor, fara a analiza perspectivele societatilor, fara a tine cont de cele mai elementare principii ale antreprenoriatului, fara a implementa filtre impotriva oportunistilor sau speculantilor, propunand in schimb un singur criteriu de baza si anume PRIMUL VENIT, PRIMUL SERVIT, nu face altceva decat sa ne dovedeasca noua, romanilor, noua antreprenorilor faptul ca statul roman nu intelege nimic din zona privata care finanteaza bugetul de stat.

Personal ma aflu printre antreprenorii care au platit taxele la stat in fiecare luna, inclusiv in lockdown atunci cand nu doar ca nu incasam dar trebuia sa si restitui, ma aflu printre antreprenorii care nu si-au amanat taxele la stat, ma aflu printre antreprenorii care chiar aveau nevoie de suportul real al statului roman, iar aceasta mascarada numita Granturi ma face sa regret pentru prima oara ca ma aflu in tara care nu trebuie.

Sincer, habar n-am daca voi obtine sau nu aceasta finantare, insa indiferent de deznodamant, principiile cu care am crescut si pe care mi le-am dezvoltat in ani, ma fac sa ma simt scarbit de tot ceea ce se intampla in jurul nostru al antreprenorilor.

Am invatat multe in aceste ultime luni, m-am reinventat alaturi de colegii mei, muncesc de 10 ori mai mult decat o faceam, petrec jumatate din luna departe de familie, iar in schimb cei care ne conduc nu au invatat inca nimic despre noi, noi cei care ii ducem in spate.

Trist!

Ceea ce se intampla de ceva vreme si anume cresterea cazurilor pozitive de la o zi la alta, nu inseamna altceva decat inca o piatra de moara pe umerii turismului din Romania. Nu as vrea sa mai generalizez si sa ma refer la cat de greu ii este turismului la nivel mondial pentru ca explozia de cazuri noi din fiecare zi nu face altceva decat sa izoleze din ce in ce mai mult Romania de restul statelor europene.

Daca am apreciat modul prin care autoritatile au reusit sa pastreze Romania ca una dintre cele mai safe tari din UE atunci cand prin Italia nu mai era loc prin cimitire, acum sunt nevoit sa critic lipsa de reactie a autoritatilor si incompetenta juridica care nu a facut altceva decat sa avem un vid legislativ care sa permita fiecaruia sa faca ceea ce vrea in plina criza sanitara.

Pe principiul merge si asa, politicienii nostri au luat masuri fara double check juridic, iar acum ne aflam in situatia in care in carantina sta cine vrea, in internare sta cine vrea, in izolare sta cine vrea. Acest ping pong intre putere si opozitie reprezinta, in opinia mea, principalul motiv al exploziei cazurilor pozitive. Evident nu trebuie sa-i uitam nici pe cocalarii din cluburi dar nici pe patronii pentru care o amenda este mai profitabila decat un “macel pandemic”

Poate ca sunt multi care nu respecta regulile de baza, poate ca suntem un popor petrecaret care pune mai presus o hora vesela decat riscul imbolnavirii, poate ca suntem un popor care uita repede cele 2-3 luni de rancezit in case, insa cu siguranta nu doar cetatenii sunt vinovati pentru situatia sanitara generala. Spun asta pentru ca, drept vorbind, Romania a stat bine in lunile martie si aprilie doar pentru ca oamenii au stat in case, iar acum cand suntem nevoiti sa iesim ca sa nu murim de foame, autoritatile si-au dat seama ca, de fapt, atunci cand trebuie sa faca mai mult decat sa ne tina in lockdown, ups, s-a imputit treaba.

Intr-un final, chiar si asa, in aceste momente in care turismului incepuse sa i se mai simta pulsul, iminenta izolare a Romaniei de tarile Europene va reprezenta practic o noua intrare in coma a turismului romanesc. Noroc ca nu reprezinta prea mult in PIB, asa cum a spus domnul Orban care, apropo, se pregateste de alegeri.

Sursa photo

Ne aflam intr-o perioada in care panica coronavirus a cuprins pe toata lumea, iar efectele acestei panici se vad in magazine, in economie, in comportamentul oamenilor si evident in opiniile neavizate. Din punctul meu de vedere opiniile neavizate sunt cele care fac cel mai mult rau pentru ca raspandesc manipulator informatii de care oamenii se leaga pentru a-si isi justifica actiunile excesive precum aprovizionarea ca pe timp de razboi.

Daca internetul are rolul de a aduce mult mai multa transparenta in vietile noastre trebuie sa fim in acelasi timp constienti si de faptul ca ne poate face si foarte mult rau. Mesajele repetitive, negative, aducatoare de panica, nu fac altceva decat sa ne opreasca din a trai o viata cat de cat normal intr-o situatie speciala. Scrollez ca prostu in fiecare zi si imi vine sa urlu cand vad oameni care emit teorii ale conspiratiei, oameni care incearca sa ne tina informati livrand de fapt apocalipsa, oameni pentru care share-ul este mai important decat rahatul de informatie pe care il transmit la fel ca si titlurile mizerabile din presa.

Oameni buni, traim in epoca in care nu avem timp sa stam pe loc. Omenirea a trecute prin multe faze dificile insa a mers mai departe, iar acum mai mult ca niciodata viteza este cea care ne defineste viata, iar noi ne imbibam creierul cu panica si ne inghetam business-urile, economia si cursul normal al vietii fiecaruia.

Ca sa revenim la Idiotii care au pareri despre coronavirus, as vrea sa vedeti mai jos reactia lui Jurgen Klopp ( antrenor Liverpool ) atunci cand a fost intrebat despre Coronavirus:

” Uitați, ceea ce nu îmi place este ca la o situație foarte serioasă din viață, opinia unui manager să fie importantă. Nu înțeleg. V-aș putea întreba pe voi același lucru, aveți același rol ca mine. Nu este important ce spun persoanele ca mine. Nu. Trebuie vorbit despre asemenea lucruri în modul corect”

” Nu trebuie vorbit cu oameni care nu au cunoștințe, ca mine. Trebuie vorbit cu cei care au cunoștințe despre asta, ei ar trebui să le spună oamenilor: faceți asta. Totul va fi bine sau nu. “

” Nu managerii din fotbal. Asta nu înțeleg. Despre politică sau alte lucruri (nu ar trebui să vorbim). Nu știu exact cât de îngrijorat ar trebui să fiu, dar opinia mea nu este importantă. Trăiesc pe această planetă și vreau ca este să fie în siguranță, sănătoasă. Le doresc tuturor ce-i mai bun. Asta e clar. Dar opinia mea pe subiect nu e importantă”

Citim in majoritatea cartilor de dezvoltare personala faptul ca fiecare zi trebuie traita ca si cand ar fi ultima, iar fiecare zi in care nu realizam ceva reprezinta o zi pierduta din viata noastra. Astazi trag linie anului 2019 iar daca ar fi sa contorizez cate din cele 365 de zile am reusit sa pun in valoare probabil ca as intra intr-o depresie a  ineficientei, insa cu toate astea, pentru mine, 2019 a fost un an pe care il asteptam de o viata. Am fost privilegiat sa realizez atat de multe lucruri cam cate as fi realizat in mod normal in 10 ani daca ar fi sa ma raportez la mentalitatea mea de pana acum, insa de aceasta data am avut alaturi de mine oameni care au stiut ce butoane sa apese astfel incat sa ma faca sa imi doresc mai mult, sa ma faca sa ies din zona de confort. Probabil ca suna cliseistic asa cum suna majoritatea provebelor pe care le invatam atat de mecanic la scoala si pe care abia foarte tarziu ne caznim sa le interpretam, insa iesirea din zona de confort ne ajuta sa evoluam, ne impinge spre greseli din care daca avem capacitatea de a invata putem spune, la fel de cliseistic, ca fiecare esec poate fi transformat in oportunitate, Cam asta am facut eu in 2019, practic am iesit dintr-o amorteala in care intrasem de cativa ani chiar daca, in opinia mea, am evoluat constant pe de o parte si am regresat pe de alta parte, insa asa cum spuneam am avut in spatele meu oameni si situatii care m-au impins de la spate si care, de foarte multe ori, mi-au fortat limitele.

Nu o sa insir acum toate realizarile care au facut din 2019 unul dintre cei mai buni ani din viata mea insa o sa va spun ca la sfarsitul anului trecut am pus pe o bucatica de hartie 5 obiective pe care mi le-am setat pentru 2019, obiective pe care le-am considerat realizabile, obiective tangibile si nu fanteziste, obiective pentru care trebuia sa muncesc, obiective in care am crezut cu adevarat, obiective la care am reflectat mult inainte de a le pune pe lista finala.

Stiu, se poate spune ca marea majoritate a oamenilor isi fac o lista cu rezolutiile pentru anul urmator, insa acest pas este doar introducerea din povestea anului ce urmeaza si asta pentru ca pe parcurs ceea ce conteaza cu adevarat este cuprinsul si apoi incheierea povestii, sau cu alte cuvinte ceea ce facem inspre atingerea obiectivelor stabilite. Eu, spre exemplu, am pastrat in minte toate cele 5 puncte de pe hartie, iar acestea nu au disparut din vederea mea nici macar o zi din cele 365 de zile, iar astazi in ultima zi din an ma uit pe hartiuta mea si realizez ca fiecare obiectiv a fost bifat cu succes. Sunt recunoscator pentru toate lucrurile bune din viata mea, pentru oamenii sinceri din jurul meu, pentru copiii mei si pentru tot ceea ce am reusit pana acum.

Permiteti-mi sa ma opresc aici cu acest ultim articol din 2019 si sa ma bucur de aceasta zi pentru ca de maine incepe cursa pentru urmatoarele 5 obiective indraznete dedicate 2020.

Sa avem un an fabulos!

Acum ca ne-am linistit din punct de vedere electoral, acesta fiind si motivul pentru care nu am mai abordat nici un fel de subiect aici, e timpul sa revenim la ale noastre.

Subiectul de astazi este show-ul de iluzionism care are ca actor principal Ministerul Turismului. Practic, avem un Minister care apare si dispare ca prin magie in functie de magicianul de la guvernare. Evident ca nu vreau sa comentez politica generala a fiecarui guvern pentru ca sunt de parere ca fiecare trebuie sa-si puna in aplicare ideile pentru ca ulterior acestea sa fie judecate prin vot. A svrea totusi, daca imi permiteti, sa comentez politica oricarui guvern atunci cand ea se refera la industria de turism si asta pentru ca fiecare decizie, indiferent de natura ei, imi/ne poate afecta activitatea.

Asadar pe scurt, noul guvern al Romaniei a decis o restructurare a Ministerelor si asa cum era de asteptat au desfiintat practic Ministerul Turismului sub aspectul integrarii lui in cadrul Ministerului Economiei dovedind inca o data cam care este nivelul de importanta acordat unei industrii din ce in ce mai puternica in Uniunea Europeana. Spre exemplu, acum 4 ani, Turismul reprezenta a treia cea mai mare activitate socio-economica din Uniunea Europeana  aducand  o contribuție importantă la produsul național brut al UE și la ocuparea forței de muncă. Europa fiind, de asemenea, prima destinație turistică din lume, iar Romania face parte din Europa….culmea.

Ia priviti in graficul de mai jos cam cat aduce turismul din Romania la bugetul de stat.

In cazul in care nu este clar, in anul 2014, turismul romanesc reprezenta 1,5% din veniturile la buget fata de Grecia aflata la polul opus cu 15%. Acesta poate fi un argument al autoritatilor in sprijinul deciziei de a nu avea un Minister dedicat, insa este ca si cand o companie care isi doreste sa isi dezvolte cifra de afaceri si cota de piata isi desfinteaza departamentul de vanzari.

Din pacate nu reusim sa scapam de aceasta meteahna specifica mentalitatii noastre, aceea prin care toti ne pricepem la toate, prin care specialistii sunt priviti ca si costuri si nu ca investitii, iar acest lucru se vede si prin faptul ca, cu mici exceptii, ministrii care se perinda pe la ministere nu au nicio legatura profesionala cu domeniul respectiv si mai mult decat atat un ministru se poate plimba linistit de la un minister la altul din domenii total diferite pentru ca, nu-i asa, politica nu este management, este doar politica.

Revenind la Ministerul nostru cel de toate zilele, noi cei din aceasta industrie ne-am obisnuit deja cu incertitudinea, ne-am obisnuit deja cu aparitia sau disparitia Ministerului de Turism, ne-am obisnuit deja cu lipsa continuitatii manageriale la nivel de institutie, ne-am obisnuit deja cu dialogul greoi dintre institutie si mediul de afaceri al industriei, ne-am cam obisnuit sa fim singuri.

Acum ca facem parte din Ministerul Economiei, orice ar fi el, nu ne mai ramane decat sa speram ca oamenii dedicati industriei de turism vor fi specialisti veniti din practica si nu din teorie, veniti din mediul privat si nu din cel politic. Un pas a fost facut prin desemnarea unui Secretar de Stat cu background in ospitalitate in persoana lui Razvan Parjol, insa eu o tin in continuare pe a mea:

Avem nevoie de un Minister de Turism macar pentru investiile care se fac in zona structurilor de cazare de catre investitori locali sau internationali, pentru ca incepe sa se simta dezvoltarea turismului de city break in Capitala, turismului cultural, sa se simta dezvoltarea turismului in Delta Dunarii, turismului de business,  adaugam apoi importanta continuarii legiferarii activitatii agentiilor de turism sau a unitatilor de cazare,  continuand cu decizii si ordine ale Ministrului privind raportarea activitatii in vederea protectiei turistilor, apoi importanta resursei umane in industria ospitalitatii, pentru ca pana chiar si parte din organizarea Campionatului European la Bucuresti tot un soi de turism este.

Poate ca turismul nu inseamna mult pentru PIB dar inseamna enorm pentru imaginea Romaniei.

Sursa photo