Citim in majoritatea cartilor de dezvoltare personala faptul ca fiecare zi trebuie traita ca si cand ar fi ultima, iar fiecare zi in care nu realizam ceva reprezinta o zi pierduta din viata noastra. Astazi trag linie anului 2019 iar daca ar fi sa contorizez cate din cele 365 de zile am reusit sa pun in valoare probabil ca as intra intr-o depresie a  ineficientei, insa cu toate astea, pentru mine, 2019 a fost un an pe care il asteptam de o viata. Am fost privilegiat sa realizez atat de multe lucruri cam cate as fi realizat in mod normal in 10 ani daca ar fi sa ma raportez la mentalitatea mea de pana acum, insa de aceasta data am avut alaturi de mine oameni care au stiut ce butoane sa apese astfel incat sa ma faca sa imi doresc mai mult, sa ma faca sa ies din zona de confort. Probabil ca suna cliseistic asa cum suna majoritatea provebelor pe care le invatam atat de mecanic la scoala si pe care abia foarte tarziu ne caznim sa le interpretam, insa iesirea din zona de confort ne ajuta sa evoluam, ne impinge spre greseli din care daca avem capacitatea de a invata putem spune, la fel de cliseistic, ca fiecare esec poate fi transformat in oportunitate, Cam asta am facut eu in 2019, practic am iesit dintr-o amorteala in care intrasem de cativa ani chiar daca, in opinia mea, am evoluat constant pe de o parte si am regresat pe de alta parte, insa asa cum spuneam am avut in spatele meu oameni si situatii care m-au impins de la spate si care, de foarte multe ori, mi-au fortat limitele.

Nu o sa insir acum toate realizarile care au facut din 2019 unul dintre cei mai buni ani din viata mea insa o sa va spun ca la sfarsitul anului trecut am pus pe o bucatica de hartie 5 obiective pe care mi le-am setat pentru 2019, obiective pe care le-am considerat realizabile, obiective tangibile si nu fanteziste, obiective pentru care trebuia sa muncesc, obiective in care am crezut cu adevarat, obiective la care am reflectat mult inainte de a le pune pe lista finala.

Stiu, se poate spune ca marea majoritate a oamenilor isi fac o lista cu rezolutiile pentru anul urmator, insa acest pas este doar introducerea din povestea anului ce urmeaza si asta pentru ca pe parcurs ceea ce conteaza cu adevarat este cuprinsul si apoi incheierea povestii, sau cu alte cuvinte ceea ce facem inspre atingerea obiectivelor stabilite. Eu, spre exemplu, am pastrat in minte toate cele 5 puncte de pe hartie, iar acestea nu au disparut din vederea mea nici macar o zi din cele 365 de zile, iar astazi in ultima zi din an ma uit pe hartiuta mea si realizez ca fiecare obiectiv a fost bifat cu succes. Sunt recunoscator pentru toate lucrurile bune din viata mea, pentru oamenii sinceri din jurul meu, pentru copiii mei si pentru tot ceea ce am reusit pana acum.

Permiteti-mi sa ma opresc aici cu acest ultim articol din 2019 si sa ma bucur de aceasta zi pentru ca de maine incepe cursa pentru urmatoarele 5 obiective indraznete dedicate 2020.

Sa avem un an fabulos!

Acum doua saptamani reveneam din Antalya, na ca tot romanul, si pentru ca intotdeauna o saptamana la all inclusive te aduce acasa flamand, abia asteptam sa aterizez, sa-mi iau bagajele, sa-mi iau transferul si sa ajung acasa sa mananc o salata boef cado’ de la soacra-mea. Ordinea asteptarilor mele a fost respectata cu strictete dupa cum urmeaza: zborul a decurs excelent, aterizarea perfecta, starea mea de spirit chill (pana la aplauzele furtunoase ale colegilor mei pasageri care aproape au bagat in panica stewardesele), iar sentimentul de nerabdare m-a grabit catre banda de bagaje de pe Otopeni sub privirile ascutite ale gravidei mele care incerca sa tina pasul.

Ajuns la banda, am studiat monitorul si am observat cu ingrijorare ca mai sunt inca 3 avioane pe aceasi banda asa ca am cautat cu viclenie un pole position care sa imi ofere vizibiliate si spatiu de manevra in identificarea si preluarea celor 2 bagaje ce urmau sa ma “strige” de pe banda. Practic eram pregatit. In cateva secunde banda a inceput sa se invarta iar emotia a inceput sa ma cuprinda mai ceva ca la banda de la Chefi la Cutite la care am fost acum vreo 2 ani si de unde singurul lucru pe care mi-l mai amintesc este Gina Pistol. Detinand o pozitie bine aleasa strategic am identificat bagajul argintiu in care, apropo, se aflau lucrurile mele, m-am arcuit usor si am sarit pe el extragandu-l cu succes. Mandru si plin de masculinitate am aruncat o privire cuceritoare catre doamna mea de genul ” Iubito recunosti talentul?” iar in schimb am primit inapoi o privire care spunea foarte clar “Misca-te o data ca nasc aici”.

Ma rog, mi-am luat inapoi pozitia usor flexata in asteptarea celui de-al doilea bagaj, cel mai important bagaj din viata mea, cel roz-mov, cel al ei.

Dupa 30 de minute de asteptare, au mai trecut inca 15 iar bagajul ei nu era, nu venea, iar eu transpiram sagetat de privirile ascutite pe care le simteam de pe scaunul pe care statea gravida din ce in ce mai nerabdatoare. Dupa alte 20 de minute m-am uitat in jur si am realizat ca am ramas in continuare usor flexat  dar singur in fata unei benzi care inca  se invartea goala in fata mea si am gandit plin de deznadejde “Doamne, Doamne, de ce l-ai ales pe al ei, de ce Doamne nu l-ai luat pe al meu, Doamne? ”

Din acest moment a mai trecut o ora in care, vlaguit, am fost sa declaram bagajul pierdut, iar in total 2 ore de cand ne astepta soferul cu transferul. Intr-un final am ajuns acasa intr-o liniste inmormantala, pentru ca va inchipuiti ce inseamna sa ti se piarda bagajul insa poate nu va dati seama ce inseamna sa il piarda pe al unei femei, iar daca aceasta mai este si gravida as putea spune ca brusc ti se arata si o alta perspectiva a relatiei perfecte de pana atunci. Anyway, dupa aproape 2 saptamani de la aceasta intamplare iata care sunt concluziile:

1. Salata boef ma astepta asezata frumos in frigider insa doar berea m-a mai putut salva
2. Bagajul se afla in continuare in alta parte si nu la mine acasa
3. Ghiciti cine e pus in fiecare zi sa sune la TAROM ?
4. Cand am plecat habar n-aveam ce si-a pus doamna M in bagaj. De doua saptamani stiu si culoarea fardurilor, masura rochiilor si tipuri de sandale de care habar n-aveam ca exista

In final, mai fac doua cruci si spun asa “Fa Doamne o minune si adu bagajul acasa caci ti-l dau pe al meu la schimb”

Sursa photo

Chiar daca nu imi plac spoilerele insa fiind masochist de fel, am preferat sa citesc pareri, opinii, review-uri despre cel mai nou clip de promovare al Romaniei inainte de vedea spotul. Ulterior insa, am plasat castile in urechi am activat optiunea HD si am inceput vizionarea lui influentat fiind de parerile, mai mult negative, pe care le-am gasit despre acesta.
Acum, pentru ca pot vorbi in cunostinta de cauza, pot spune ca mie mi-a placut. Consider ca voice over-ul si coloana sonora se imbina foarte ok cu copy-ul si imaginile foarte misto montate, iar astfel filmul de 3:33 minute tinde sa nu te plictiseasca. In acelasi timp trebuie sa fim constienti de faptul ca un spot publicitar ca si un film artistic sau serial este supus subiectivismului fiecaruia dintre noi, iar faptul ca niciodata nu poti multumi pe toata lumea este valabil si in acest caz.

Personal consider ca atata timp cat avem un produs turistic atat de bun asa cum este Romania, succesul incoming-ului nu sta neaparat intr-un spot publicitar ci mai degraba in actiunile in care este implicat el din punct de vedere al comunicarii. Un spot de peste 3 minute asa cum este acesta, care ne plimba prin toata Romania, prin toate anotipurile, printre traditii, prin cluburi si concerte, se poate armoniza foarte frumos cu publicul tinta cu conditia ca acestuia sa ii fie servite fix acele fragmente care sa-l inspire. De pilda, daca luam ca target turistii din Israel,  eu le-as servi acele fragmente legate de Bucuresti, de cluburi, de festivaluri, de nebunia vietii de noapte. Evident exemplele pot continua, insa pentru a nu plictisi prea tare va invit sa urmariti mai jos clipul oficial si eventual sa va dati cu parerea.

Enjoy

Intr-o lume in care suntem tot timpul pe fuga, intr-o societate care ne provoaca in fiecare zi si intr-o era  a vitezei absolute, cu totii alergam disperati dupa bani, dupa succes, dupa obiective si dupa idealuri. De foarte multe ori scopul principal al existentei noastre este definit, fie ca constientizam fie ca nu, de bani. Perceptia asupra banilor este extrem de diversa si subiectiva, insa poate cea mai cunoscuta dintre toate este aceea ca banii fac viata mai usoara.

S-a discutat mult despre importanta banilor, despre dependenta lor sau despre cat de mult ne influenteaza viata, insa prea putin se discuta despre timpul pe care il petrecem alergand dupa ei.

Personal, dau banilor importanta cuvenita si din pacate nu la fel procedez si cu timpul meu. Din pacate nu suntem nemuritori, iar timpul pe care il avem fiind in putere este extrem, extrem de limitat si ceea ce este cu adevarat grav este ca nu-l putem da inapoi. Am vorbit de foarte multe ori despre zona de confort in care ne aflam de cele mai multe ori si va spun sincer ca aceasta reprezinta cel mai mare dusman al timpului nostru. De cele mai multe ori lasam timpul sa treaca pe langa noi fara sa-l punem in valoare sau fara sa ne punem in valoare, iar asta tine exclusiv de mindset-ul nostru al oamenilor. Desi sunt constient de faptul ca orice moment petrecut la birou nu trebuie irosit si trebuie sa aibe un rezultat, fiecare moment petrecut cu cei dragi trebuie sa aduca liniste sufleteasca, fiecare moment de odihna trebuie sa ne odihneasca corpul si mintea, fiecare moment al zilei trebuie sa reprezinte ceva, recunosc ca am de foarte multe ori momente de letargie, momente in care nu ma pot monta intr-o directie sau alta sau intr-un sens sau altul.

Pentru ca uneori avem nevoie de inspiratie care sa ne mai monteze din cand in cand, va rog sa-mi permiteti cateva quotes despre timp, sper eu inspirationale:

1. Timpul este ceea ce ne dorim cel mai mult, dar pe care il folosim cel mai prost. – William Penn
2. Cea mai mare problema este cand credem ca avem timp – Buddha
3. Cineva care indrazneste sa iroseasca o ora din timpul lui, nu a descoperit, inca, valoarea vietii. – Charles Darwin
4. Pretul fiecarui lucru reprezinta timpul din viata pe care il dai la schimb. – Henry David Thoreau
5. Timpul ne devoreaza pe toti – Ovid

As vrea sa inchei cu o concluzie personala: Banii vin si pleaca, timpul doar pleaca

Sursa photo aici

Lucrez in industria de turism de 15 ani deja, iar voi puteti fi tentati sa spuneti “Wow, ce tare e sa lucrezi cu soare, cu destinatii, cu evenimente”. Sincer, asa este. Este foarte tare sa lucrezi cu vacantele oamenilor sau cu nevoile de business ale clientilor corporate, insa, in acelasi timp, responsabilitatea oamenilor care isi pun banii, concediul sau urgentele in mainile noastre apasa foarte greu pe creierul meu si al colegilor mei.

Stresul este, poate, un efect dur al vietii in care traim, al mediului de afaceri, al vietii noastre de zi cu zi, iar pentru asta am apelat la Madalina Tiriac – Psihoterapeut, care sper eu sa ne ajute cu cateva sfaturi cu privire la Managementul Stresului.

• Madalina, te cunosc de foarte multa vreme, de fapt, de pe vremea cand lucrai ca angajat, iar astazi ai devenit antreprenor in Psihoterapie. Acum, pentru ca te regasesti printre antreprenorii cu risc ridicat de stres ?, ai putea sa ne spui sau sa ne dai o scurta definitie a stresului? Nu de alta, dar sunt convins ca stresul este perceput diferit de fiecare dintre noi.

Trecerea de la statutul de angajat la cel de antreprenor presupune si o tranzitie de la un nivel de dezvoltare la altul, se produc diferente de mindset si atitudine pe toate planurile. Apar o serie de provocari, obstacole, credinte, temeri, incertitudini, care duc la  un dezechilibru intre nevoile interne si cerintele externe.

Stresul este o stare de alarma, o modalitate de avertizare a organismului,  este modul prin care acesta iti atrage atentia ca esti in pericol. Da, in pericol pentru ca dezechilibrul devine un pericol atunci cand fazele de tensiune nu sunt urmate de pauze de relaxare.

• De aproximativ 1 an si jumatate lucrez in ritm de antreprenor, cu responsabilitati masive, cu presiuni din toate partile, cu provocari etc. Recunosc ca am momente cand obosesc si cand imi pierd energia si entuziasmul. Ce imi recomanzi sa fac in fiecare zi astfel incat sa ma deconectez de stres macar inainte de culcare?

Sa te relaxezi 

In primul rand, sa te concentrezi asupra obiectivelor pe care le ai si nu pe aspectele negative care te afecteaza.

Relaxarea constienta si activa este foarte importanta: tehnici de meditatie si respiratie abdominala; antrenamentul autogent prin incordarea si relaxarea musculaturii, yoga si alte tehnici de relaxare. Respiratia calma are efect pozitiv deoarece aduce oxigen si energie in corp.

Petrecerea timpului in familie, alaturi de prieteni, dansul, muzica si miscarea in aer liber sunt metode de combatere a stresului.

Difuzarea de uleiuri naturale esentiale in camera in care dormi.

• Cunosc oameni care spun ca sunt extrem de eficienti sau profitabili atunci cand lucreaza in conditii mari de stres. Dupa parerea ta, acesta este un mit la fel ca cel in care oamenii se cred eficienti fiind multi-tasking, pe cand in realitate este exact invers?

“Stresul este asemeni unui condiment: prea putin face mancarea neinteresanta, prea mult te poate sufoca.”  Donald Tubesing
Exista stres bun si stres rau, respectiv eustres si distres.

Un nivel moderat de stres este intotdeauna util desfasurarii unei activitati, putem vorbi chiar despre o energizare. Stresul bun, de tip provocare, ne ajuta sa avem mai multe emotii favorabile, precizie, eficacitate si coordonare, este o stare de presiune care ne propulseaza catre actiune pentru a iesi dintr-o situatie pe care nu ne-o dorim si a ajunge intr-o situatie dorita.

• Se interpreteaza de multe ori ca oamenii relaxati sunt oameni iresponsabili, iar cei stresati sunt de fapt stresati pe fondul unei responsabilitati foarte mari care ii apasa. Esti de accord cu asta?

Oamenii pe care ii vedem relaxati au parcurs un proces foarte dificil de infruntare a temerilor, a provocarilor, a slabiciunilor si au reusit sa isi dezvolte o serie de calitati: curaj, perseverenta, vointa, echilibru, increderea si stima de sine, au invatat din toate experientele traite si stiu cum sa gestioneze situatiile dificile atat din punct de vedere cognitiv, cat si emotional.

Important este sa iti traiesti viata dupa propriile reguli pentru ca in drumul asta al antreprenoriatului intalnesti multe piedici, oameni care te judeca sau care incearca sa te manipuleze, sa te descurajeze si atunci, mentinerea unui echilibru chiar devine o provocare.

• Stiu ca lucrezi la un program de Management al Stresului pentru antreprenori si corporatisti, ne poti da 3 tipsuri prin care sa avem un management al stresului mai bun?

Daca schimbi perceptia despre stres, poti schimba si raspunsul corpului la stres. Inveti ca  stresul poate fi un potentator de performanta, ca poti transforma sentimentele de teama si anxietate in energie, entuziasm si concentrare.

Inveti sa renunti la control prin acordarea unei autonomii mai mari angajatilor in indeplinirea atributiilor lor.

Este de ajutor sa stii foarte bine ce vrei, cum vei face ceea ce ai de facut, stabilirea unor obiective normale si realizabile fara a supraestima sau subestima angajatul.

Daca pe tot acest drum iti pastrezi in minte scopul final si vezi provocarile care apar ca pe un proces de autocunoasere si dezvoltare personala, lucrurile se rezolva de la sine si poti sa te si bucuri de calatorie.

Sursa photo

Pentru ca de 1 an jumate conduc operatiunile Millennium Tour, ar fi fost culmea sa nu scriu macar un articol despre Principiile generatiei Millennials, mai ales atunci cand vine vorba despre vacante

De fiecare data cand ne uitam in jur observam, uneori cu spaima, viteza cu care se dezvolta totul. Tehnologia ne-a acaparat cu totul atunci cand ne referim la partea profesionala, social media si toate celelalte canale sociale ne-a acaparat o mare parte din viata personala si sociala. Traim vremuri in care copiii nostri se nasc cu tableta in mana si cu cont de Facebook in acelasi timp cu certificatul de nastere, traim vremuri in care trebuie sa ne adaptam conditiilor si generatiilor.

Astazi pentru ca vorbim, pe scurt, despre generatia Millennials, generatia care a ajuns la o maturitate de consum pe care toate brandurile se bat, as vrea sa enumar mai jos cateva principii care le definesc, evident, profilul.

• 45% cred că o slujba platita decent reprezinta un “privilegiu” si nu un “drept”.
• 74% apreciaza la un job programul flexibil mai mult decat un salariu mai mare
• 69% cred ca prezența la birou nu este necesara in mod regulat
• 64% ar renunta la 60% din venituri pentru un job pe care sa-l iubeasca
• 35 % dintre cei angajați isi incep propria afacere in paralel sau isi iau un extra job pentru a-și suplimenta veniturile.
• 88% prefera un mediu de colaborare decat unul competitiv
• 92% considera că succesul unei afaceri ar trebui masurat NU doar prin profit

Acum, pentru ca oricat as generaliza, nu ma pot sa nu ma refer si la comportamentul generatiei M atunci cand vine vorba despre vacante. Iata cateva comportamente interesante.

• 87% folosesc Social Media ca inspiratie pentru urmatoarea calatorie
• 85% verifica mai multe site-uri pentru a compara ofertele.
• 60% sunt dispusi sa plateasca suplimentar pentru extra servicii. (foarte potriviti pentru up-selling)
• 97% isi vor expune experientele traite la destinatie pe social media
• 68% vor ramane loiali brandului care le ofera beneficii sau atentie sporita.
• 49% isi rezerva vacante de tip last minutes.

In final as vrea sa mai spun doar ca, oricat de mult am incerca sa ne dezvoltam business-ul, sa ne imbunatatim serviciile si/sau produsele, niciodata nu vom reusi sa ne atingem obiectivele daca nu reusim sa ne cunoastem cu adevarat clientii. Cei din generatia Millennials si nu doar ei, trebuie cunoscuti cu principiile si cu valorile lor.

Sursa photo

De fiecare data cand vorbesc despre Digital Travel, ma cuprinde emotia vorbitului in public. Spun asta pentru ca in 2013, Alex Filip m-a urcat pentru prima data pe o scena adevarata si mi-a oferit ocazia de ma face de ras in fata a peste 100 de oameni din industria de turism :). Din fericire, am scapat si cu multe eforturi, mult studiu, nopti nedormite si o mare apasare sufleteasca provenita dintr-un motiv personal, am reusit sa fac fata cu brio si sa duc la bun sfarsit aceasta mare provocare si oportunitate. Pentru asta si nu numai, ii sunt recunoscator lui Alex in fiecare zi. Thanks bro

Am fost speaker la multe conferinte, evenimente, work shop-uri, insa, asa cum este lesne de inteles, conferinta mea de suflet ramane Digital Travel, motiv pentru care incepand din 2016 am fost implicat direct, alaturi de colegii mei din Friends2.0, in organizarea acestui event. Pasiunea pentru turism, dragostea pentru breasla si dorinta de a lasa ceva in urma ma motiveaza ca in fiecare an, alaturi de colegii mei, sa ducem mai departe traditia #rdtc.

Anul acesta este vorba despre editia cu nr 5 a Digital Travel sau mai pe scurt #RDTC2018, editie care va avea loc pe data de 8 mai la deja traditionalul Hotel Sheraton, in Platinum Ballroom, cea mai impozanta sala de evenimente

Imi doresc si sunt convins ca vom avea alaturi de noi peste 130 de colegi din industria de turism, care sa se bucure de contentul pe care l-am pregatit. In aceasta editie vom avea invitati care vor vorbi despre usability, despre client service, despre google adwords, despre tehnologie b2b si b2c, vom avea statistici direct de la Google Romania, ne vom bucura de aceeasi atmosfera extraordinara si ne vom revedea cu totii ca in fiecare an.

In final, iata cateva link-uri utile:

Iata speakerii de anul acesta

Uite de ce trebuie sa participi

Aici te poti inregistra

Dupa ce am participat ani la rand ca expozant la Targul de Turism al Romaniei, a venit vremea sa ma relaxez si din pozitia de vizitator :). Recunosc ca oricat de dor mi-ar fi de atmosfera celor 4 zile de targ, online-ul imi ofera o satisfactie cel putin la fel de mare prin Concediu.com 

Pentru cei care nu lucreaza in industria turismul, insa care iau contact cu agentiile de turism doar ca vizitatori la Targ sau in calitate de clienti, as vrea sa dau cateva lucruri din “casa”, lucruri care vor arata intensitatea unui astfel de proiect pentru noi, cei din agentiile de turism.

• Pregatirea participarii la Targ incepe cu cateva luni inainte prin alegerea locatiei din pavilion, stabilirea bugetului, desenarea proiectului, pregatirea ofertelor dedicate, a brosurilor etc.
• Construirea unui stand peste medie dureaza 2-3 zile si de foarte multe ori reprezinta o adevarata desfasurare de forte.
• Prima si a doua zi de targ se adreseaza in mare masura discutiilor de business, dezvoltarii de parteneriate, semnarii contractelor etc. Ah, si reprezinta incalzirea pentru ceea ce urmeaza in urmatoarele 2 zile de weekend
• Zilele 3 si 4 sunt zilele in care agentii de turism dezvolta laringita . Inchipuiti-va ca timp de 2 zile, timp de 8 ore pe zi, fiecare agent discuta cu zeci de oameni, oameni care se asteapta sa gaseasca un agent entuziast, plin de energie si mai ales plin de informatii
• Pentru agentii de turism, Targul se incheie dupa inca cel putin o saptamana, timp in care se transmit oferte si se comunica in contiuare cu o mare parte a celor care le-au vizitat standul, dar au plecat nehotarati.

Acum ca v-ati facut o idee despre cat de important este un astfel de eveniment pentru noi, cei din industrie, iata si cateva puncte despre cum a fost Targul de Turism prin ochii mei de vizitator cu experienta, dar si cateva poze personale nereusite, in galeria de mai jos

1. Mutarea Targului din pavilioanele C in noile pavilioane B1 si B2 a dat in sfarsit o fata occidentala unui Targ, care merita acest lucru deja de cativa ani.
2. Infrastructura pavilioanelor, culoarele largi, tavanul inalt si intrarea generoasa au permis expozantilor sa dea multa culoare, atat de specifica Targului de Turism.
3. Daca pana acum marii touroperatori construiau standurile pe principiul degeaba esti TARE, daca nu esti si MARE ( va spun din experienta ), incepand de anul acesta, ajutati de generozitatea noilor pavilioane, Doar Mare si Tare nu mai e Suficient.
4. In viata mea de expozant am avut mereu un fetish cu designul standurilor care sa contina elemente agatate din tavan. Nu am avut parte de bucuria asta, insa anul acesta m-am bucurat de cateva standuri cu un astfel de design.
5. Atmosfera din Targ a fost una specifica industriei: multa culoare, veselie, dans, forfota, oameni tineri, oameni frumosi, aglomeratie, vizitatori cu speranta in ochi si cu reduceri in minte.
6. Design-ul standurilor a fost cu mult peste media anilor trecuti, asa cum, sunt convins, si bugetele au crescut direct proportional cu numarul metrilor patrati.
7. Aglomeratie la standurile agentiilor care si-au deschis portile pentru publicul larg ( touroperatoare sau nu )
8. Pavilionul dedicat promovarii destinatiilor din Romania mi s-a parut gol, jalnic si lipsit de atmosfera. Atat de gol, incat se resimtea foarte clar diferenta de temperatura fata de pavilionul Agentiilor de Turism
9. Mi-a placut ca Romexpo a inceput sa organizeze conferinte specifice industriei, asa cum ar trebui sa se intample in mod normal la fiecare eveniment.
10. Infrastructura din afara pavilioanelor a ramas la fel de jalnica. Mi-am rupt masina prin parcare, am inotat prin baltoacele din asfalt si nu gratis, ci pe bani.

In concluzie, m-am bucurat de un targ care se apropie din ce in ce mai mult de ceea ce se intampla afara, infrastructura noilor pavilioane va aduce mai multi expozanti internationali in anii urmatori si ne va ajuta sa vedem standuri din ce in ce mai frumoase si mai creative.

Pentru mine, Targul de Turism ramane o mare bucurie

Weekend-ul trecut am condus, singur fiind in masina, vreo 4 ore, timp in care m-am bucurat putin de linistea din jurul meu. Ca multi dintre noi, nici eu nu am foarte des ocazia pentru a petrece timp cu mine, iar drumul de la Covasna la Bucuresti a fost o oportunitate excelenta in acest sens. Sincer, nu am crezut ca un drum de 4 ore poate fi atat de relaxant Din cand in cand mai auzeam cate o melodie la radio, iar pentru ca sunt un ascultator fidel Europa FM, indiferent daca imi place sau nu melodia, nu schimb postul sub nicio forma. Dati-mi voie sa ma felicit inca o data pentru ca astfel am avut ocazia sa mai iau inca o lectie de viata care mi-a fost data de emisiunea “Eroii dintre noi”. O emisiune care a spus povestile militarilor romani raniti in Irak si Afganistan.

Stiam ca astfel de povesti sunt emotionante, stiam ca experientele oamenilor plecati pe front sunt spectaculoase, insa nu stiam cat de multe lucruri poti invata din povestile lor de dupa incidente.

Pun mai jos cateva propozitii spuse de militari, care mi-au ramas in minte si pe care nu le pot uita.

“Cand copilul meu cel mic a vazut proteza, i-am spus ca sunt jumatate robot, iar cu ochiul de pe care imi dau lentila jos in fiecare noapte, pot sa vad peste mari si tari si pot sa vad in fiecare moment daca este cuminte sau nu.”

“Desi am craniul crapat si un fir de titan in el, abia dupa 7 ani de zile mi s-a recunoscut gradul 3 de invaliditate ca urmare a unui reportaj facut de TVR. Pana atunci eram declarat apt pentru munca.”

“Cand plecam pe front suntem pregatiti sa plecam pe lumea cealalta, insa nu suntem pregatiti sa devenim o povara pe lumea asta.”

“M-as intoarce oricand in Afganistan pentru ca, plecand de acolo pe targa, consider ca am lasat misiunea neterminata.”

“La inceput am avut ganduri negre. Am crezut ca nu o sa mai pot face nimic. Dar uite, pot cumpara un buchet de flori sotiei, pot face chiar si cumparaturi.”

“Dumnezeu mi-a luat picioarele si mi-a dat la schimb o familie.”

“O sa-mi invat copiii ca, indiferent cat de rau esti lovit trebuie sa te poti ridica, asa cum am facut si eu dupa accident.”

Cred ca fiecare dintre noi ar trebui sa asculte povestile acestor oameni si sa invete din ele cat de important este sa poti trece mai departe, indiferent cat de greu este. Stiu, e usor de spus in teorie, insa ma bucur ca am avut ocazia sa ascult oameni care au si demonstrat asta.

Emisiunea o puteti asculta aici

Sursa photo aici 

De fiecare data cand am avut ocazia, am spus raspicat ceea ce cred cu tarie si anume ca Oamenii ar trebui sa fie mai presus de Business. 

Consider ca fiecare dintre noi vanam succesul, iar pentru asta muncim in fiecare zi, mai mult sau mai putin, mai bine sau mai putin bine. Cu totii, indiferent cat de ipocriti suntem, avem acelasi scop si anume ca tot ceea ce facem este pentru a ne pune intr-o lumina buna in fata celorlalti, pentru a ne aduce aprecierea, respectul si succesul.

Ceea ce nu mi se pare normal este ca acest succes sa fie obtinut calcand peste oameni. Am avut ocazia sa intalnesc diferite tipuri de oameni: oameni cu caracter frumos, oameni responsabili, oameni vizionari, oameni ipocriti, oameni fara scrupule si lista poate continua. Ceea ce vreau sa spun, insa, este ca din pacate foarte multi considera normal ca succesul lor sa vina in urma decaderii altora, cresterea imaginii lor sa se bazeze pe denigrarea altora si nu cum ar trebui sa fie, adica pe propriile realizari, pe ceea ce lasa in urma lor sau pe dezvoltarea oamenilor din jurul lor.

Este o realitate trista pe care o vad din ce in ce mai des in jurul meu. Pffff si cat mi-am dorit sa am parte doar de oameni de calitate in viata mea, naiv fiind

Sursa photo, aici