Acest articol nu are nicio legatura cu cazul de la Caracal, acest articol reprezinta un efect al evenimentelor de acolo dar si al multor altor evenimente in care, noi, cetatenii acestui stat european aveam nevoie de serviciile statului roman, aveam nevoie de ajutorul disperat al unui sistem bolnav dar tinut in viata pe perfuzii de taxele si impozitele pe care le platim fiecare.

Daca arunci o privire in lume, iti dai seama de la o posta care sunt tarile corupte si mai ales  nivelul lor de coruptie si asta din discrepanta dintre saracia generala de pe strazi si luxul inaltei societati. O tara fara clasa de mijloc este o tara corupta in care fiecare isi face propria lege si traieste dupa propriile reguli, iar pentru unii asta inseamna saracie iar pentru altii bogatie.

Din fericire, Romania ultimilor ani a reusit sa isi dezvolte o clasa de mijloc, o clasa de mijloc care devine din ce in ce mai vocala prin piete sau pe internet, o clasa de mijloc care sesizeaza si nu mai tolereaza coruptia de nici un fel, nici macar acel plic numit “mica atentie”. Pentru mine este clar faptul ca, astazi, nivelul coruptiei din Romania este mult diminuat fata de jaful de dupa Revolutie, jaf care a tinut 17 ani pana in 2007 anul in care tara noastra a intrat in Uniunea Europeana. De aici, usor, usor lucrurile au inceput sa se mai aseze, generatiile au inceput sa se mai schimbe, oamenii au inceput sa calatoreasca, sa se bucure, sa invete din Occident si sa isi doreasca lucruri bune si pentru tara lor. Singurul lucru care nu s-a schimbat a fost, evident, clasa politica.

Pentru ca am ajuns la clasa politica, poate o sa va surprinda, insa parerea mea este ca principala problema a statului si a sistemului care ar trebui sa ne administreze nivelul de trai, de siguranta, de dezvoltare NU este coruptia.

Principala problema a disfunctionalitatilor de tip Caracal sau Colectiv, sau Educatie, sau Finante, sau Sanatate, sau Administratie, etc, etc este incompetenta general valabila, lipsa managementului institutiilor, nivelul de implicare al functionarilor, lipsa meritocratiei in institutiile publice, lipsa evaluarii calitative a activitatii fiecaruia, nivelul de educare si invatare zonelor specifice fiecarei institutii si cred ca fiecare dintre noi are lista lui.

Asadar, Romania a trecut de la Coruptia Ucide la Incompetenta Ucide, iar noi cetatetenii ne incapatanam sa speram. Problema este ca nivelul educatie din scolile noastre, spre exemplu prin rezultatele de la BAC, nu face altceva decat sa ne arate o perspectiva sumbra a potentialilor incompetenti ce se pregatesc sa intre in campul muncii, de preferat, in cadrul institutiilor bugetare……. pentru ca pare mai caldut.

Sursa photo 

Consider ca in zilele noastre este aproape imposibil sa poti face o prognoza a ceea ce va urma sa se intample din punct de vedere economic/fiscal in anul care tocmai a inceput.

Un exemplu poate fi previziunea cu privire la cursul valutar care este diferita daca ne uitam la ceea ce spune Comisia Nationala de Prognoza care estimeaza pentru 2019 o valoare medie de 4,65 lei/euro comparativ cu o medie de 4,7 lei/euro estimata de ING ( sursa aici ). Daca corelam framantarile din tarile importante ale Uniunii Eurpene, vezi Franta, sau exemplul Germaniei unde Angela Merkel nu mai reuseste un echilibru politic, corelat cu politicile agresive a le lui Donald Trump, la care adaugam si impactul inca neclar al Brexitului, putem spune cu certitudine ca ne aflam intr-o ceata foarte densa prin care nu prea putem vedea viitorul fie el sumbru sau stralucitor.

In acelasi timp, viteza cu care circula informatia, parerile diverse sau diferite ale specialistilor, intoxicarea prin fake news cu content manipulator corelat cu lipsa de educatie in materie de selectare a continutului, ne buimaceste si mai mult.

Daca aruncam o privire pe net totul este negru pentru unii si roz pentru altii, mediul de afaceri anunta un viitor sumbru,  Guvernul anunta un viitor stralucit, iar noi contribuabilii de rand care suntem de foarte multe ori simplii spectatori incercam sa tragem propriile noastre concluzii desi de cele mai multe ori concluzia se gaseste in nivelul de multumire sau nemultumire a fiecaruia dintre noi.

Vestea buna este ca modelul nostru electoral ne permite ca o data la 2 ani sa dam cu stampila impotriva tuturor nemultumirilor si frustrarilor acumulate, iar vestea si mai buna este ca in 2019 vom da cu stampila de doua ori, adica,  23-26 Mai pentru Parlamentul European si in noiembrie sau decembrie pentru alegerea Presedintelui. Sa dai cu stampila de doua ori in acelasi an, transforma 2019 intr-unul al oportunitatilor si asta pentru ca nimeni niciodata nu s-a pus rau cu poporul in anul in care are nevoie de votul lui.

Asadar, chiar daca acum la inceput de an totul pare incetosat, va sfatuiesc sa faceti ochii mari si urechile ciulite pentru ca acesta va fi un an al oportunitatilor. Important este sa le vedem si sa sarim pe ele.

Succes la vanatoare

Sursa photo aici

Am scris si am vorbit de foarte multe ori despre principiile mele de leadership. Am crezut si cred cu tarie in calitatea umana mai mult decat in calitatea profesionala. Sunt convins de faptul ca un profesionist se formeaza, iar beneficiile trebuie sa fie intotdeauna atat ale companiei care investeste know how, timp, bani, cat si ale omului in care se investeste.

De mai bine de un an de zile am preluat managementul Millennium Tour si Concediu.com si am simtit pe propria piele presiunea responsabilitatii manageriale. Responsabilitatea fata de colegi, responsabilitatea fata de clienti, responsabilitatea fata de actionari, dar si presiunea banilor si a rezultatelor.

Am realizat, in acelasi timp, cat de importanta este echipa si cat de importanta este conexiunea acesteia. Am mai spus asta, insa as vrea sa repet. Colegele mele reprezinta pentru mine familia de la birou. O familie in care am incredere, o familie alaturi de care ma bucur atunci cand avem performante, o familie care nu m-a lasat niciodata la greu, o familie mica, frumoasa si inimoasa. Le sunt recunoscator in fiecare zi pentru respectul pe care il simt din partea lor si pentru dedicarea cu care incearca in fiecare zi sa faca fata provocarilor.

Acum, a venit timpul sa adaugam familiei noastre un nou membru. Un membru pe care il asteptam cu nerabdare sa ni se alature si sa ne ajute in atingerea obiectivelor. Un membru care sa fie la fel ca noi si care sa faca parte din lumea noastra. Un membru care, pe scurt, trebuie sa fie asa:

1. Sa ii placa si sa se bucure de meseria de Agent de Turism
2. Sa aiba macar o mica experienta intr-o agentie de turism
3. Sa aiba deschidere catre Ticketing (Amadeus) chiar daca nu este punctul sau forte. Ne ocupam noi sa devina
4. Sa aiba o minte deschisa si mereu un zambet pe fata ?
5. Sa puna interesele echipei inaintea intereselor proprii
6. Sa comunice frumos si usor
7. Sa isi doreasca sa se dezvolte profesional in fiecare zi
8. Sa se adapteze principiilor noastre, dar sa nu renunte niciodata la propriile principii
9. Sa nu considere proiectul nostru doar un simplu job, ci sa se identifice cu el
10. Sa fie la fel ca noi. Pasionati, dedicati, responsabili, loiali, uniti ?

In final, as vrea sa mai spun ca pentru mine nu conteaza varsta sau nivelul de cunostinte, ci capacitatea de integrare, de invatare, de evolutie ?

P.S.

Toate cv-urile sau intentiile voastre le voi strange personal pe adresa madalin.mancila@concediu.com

Va multumesc ?

Pentru ca am in jurul meu oameni de foarte mare succes si mai ales pentru ca am vazut cum l-au construit, am zis sa nu las subiectul sa treaca pe langa mine.

Astfel ca, foarte pe scurt, iata ce cred eu ca ar trebui sa stim despre Succes. Evident, succint, in 5 puncte

1. Din afara se vede doar fata succesului si mai putin sacrificiile din spatele lui.

2. Cu cat mai mult succes, cu atat mai putini prieteni….adevarati.

3. Raportul dintre succesul pe care il ai si invidia de care ai parte este intotdeauna in favoarea invidiei

4. Cu cat urci mai mult pe scara succesului, pe atat de dureroasa este caderea de pe ea.

5. Succesul este definit de scenariul insuccesului.

Acum ca stim cateva lucruri despre succes, propun sa mergem catre el

Sa avem Succes

Sursa photo

Fiind aruncat in campul muncii inca de la 18 ani si trecand prin diverse job-uri, despre care o sa vorbesc intr-un articol viitor, am trait adevarate experiente cand a fost vorba de integrarea intr-un colectiv nou. Am lucrat cu oameni din toate mediile sociale, precum fosti puscariasi, muncitori necalificati pe santier, oameni apartinand diverselor etnii mai mult sau mai putin apreciate, ciobani care se intalneau cu ursul mai des decat cu oamenii, mai tarziu cu oameni cu studii superioare sau foarte superioare si exemplele pot continua.

Ce vreau sa spun este ca, indiferent de categoria sociala din care proveneau colegii mei, toti aveau aceeasi caracteristica, anume erau oameni, iar oamenii se simt de cele mai multe ori amenintati de un nou venit. Este adevarat ca singurul diferentiator in ceea ce priveste reactia fata de un coleg nou tine strict de nivelul de educatie.

Spre exemplu, in fata celor fara prea multa scoala ma simteam intotdeauna amenintat fizic. Realizam ca textele mele nu erau intotdeauna suficient de bune sau de clare pentru a evita corectia fizica iminenta. Din fericire am scapat de fiecare data, cu emotii ce-i drept.

In cazul celor cu scoala situatia era putin diferita si anume pentru ca amenintarea nu era fizica, ci psihica. Uneori aveam impresia ca oamenii studiau tortura psihica din antichitate si incercau sa o aplice pe mine. Cand parintii iti dau o educatie simpla, corecta, dar naiva, incep sa te consume toate rautatile din jur, iar fiecare zi la birou devine un calvar.

Acum, ca sa ies din sfera experientelor personale, pot spune ca cele mai mari rautati le-am observat in echipele cu multe fete si asta pentru ca motivele sunt dintre cele mai diverse, iar cele mai frecvente exclamatii sunt:

“Cine stie a cui pila o fi si pitipoanca asta.”

“Asta daca arata bine crede ca poate fi superioara? “

“Ce geanta are fufa asta. E clar ca vine la birou just for fun, iar noi muncim sa ne platim intretinerea.”

“Am auzit ca asta are salariul de 2 ori mai mare decat noi, care muncim aici de ani de zile.”

Evident ca exemplele pot continua, iar daca aveti completari le astept cu interes, insa nu asta este ideea.

Concluzia este ca atunci cand ne pierdem motivatia, cand nu reusim sa ne dezvoltam profesional, cand ne pierdem placerea pentru job-ul nostru, nu facem altceva decat sa acumulam frustrari care ne fac vulnerabili in fata unor colegi noi, cu o energie mai buna, cu un entuziasm mai mare. Fie ca recunoastem, fie ca nu, reactionam nefiresc fata de acestia, iar in loc sa ii incurajam, sa ii integram si sa share-uim din experienta noastra pentru scopuri comune, incercam sa ne protejam, facand viata grea acestui nevinovat coleg nou .

Propun sa ne ghidam dupa principiul “Sharing is caring” si totul va fi mai simplu….pentru toata lumea

Va multumesc!

Sursa photo

Se spune despre oamenii care asculta mai mult decat vorbesc, ca pur si simplu nu au ce sa spuna iar tacerea este singura care ii poate scoate dintr-o situatie ce poate deveni penibila.

Am intalnit foarte multi oameni pana acum si imi aduc aminte ca in primul meu an ca marketer am avut meeting-uri cu peste 150 de oameni din domenii conexe activitatii mele. Pur si simplu habar n-aveam cu ce se mananca productia, creatia, online-ul, offline-ul, etc si atunci am petrecut peste 150 de ore doar pentru a asculta oameni specialisti care m-au invatat lucruri, fara ca macar ca ei sa aibe habar de acest lucru. Le sunt recunoscator si astazi fiecaruia in parte :). Asadar, in acel context, teoria prin care oamenii care asculta mult o fac pentru ca nu au ce sa spuna de fapt, a fost perfect valabila in cazul meu de atunci. Practic, lipsa know how-lui m-a obligat sa ascult si sa invat.

Odata acumulate cunostintele si odata cu cresterea experientei, am inceput sa devin din ce in ce mai vocal si sa ascult din ce in ce mai putin. Nu stiu cum se etichetez acest lucru, astfel ca o sa-i spun simplu lipsa de educatie profesionala specifica parvenitilor care se imbogatesc peste noapte si sufera o transformare pe masura. Eu nu m-am imbogatit peste noapte sau cel putin nu financiar……. inca 

Ideea este ca dupa fiecare sedinta sau dupa fiecare meeting, primeam fix acelasi feedback “Madalin vorbesti prea mult. Invata sa asculti”. Faptul ca sunt un tip incapatanat stiu foarte bine insa stiu si ca daca imi spun mai multi ca sunt beat, ma duc usor spre pat

Astfel ca, nu stiu cum, am ajuns in mana cu cartea lui Dale Carnegie – Secretele Succesului. Am citit cateva carti care m-au influentat pozitiv insa as putea spune ca aceasta m-a reformat cu adevarat din punct de vedere profesional.
Cred ca mi-am notat peste 100 de sfaturi din aceasta carte iar cele care au contribuit la rezolvarea problemei mele sunt urmatoarele 5:

1. Fii un bun ascultator. Incurajeaza-i pe ceilalți sa vorbeasca despre ei insisi si vei conversa cu usurința.
2. Respecta parerile interlocutorului tau. Evita sa-i spui ca parerile sale sunt gresite.
3. Fa in asa fel incat interlocutorul tau sa se simta important – si fii sincer in tot ce spui
4. Tine minte ca numele cuiva este pentru el cea mai dulce muzica ce exista.
5. Straduieste-te sa vezi lucrurile din perspectiva celuilalt.

Cultura ascultatului se cultiva in timp iar astazi realizez cat de multe informatii pierdeam doar pentru ca nu aveam rabdare sa ascult ceea ce au de spus interlocutorii mei.

In acelasi timp, consider extrem de important sa realizam care ne sunt defectele si apoi sa reusim sa ne activam pentru rezolvarea lor. Beneficiile sunt enorme, trebuie doar sa le descoperim.

Va multumesc

Sursa photo