Asadar, as incepe prin a spune ca aceasta schema HORECA, ce tocmai a inceput a fi implementata, nu este nici pe departe un ajutor de stat oferit industriei ospitalitatii ci o compensare a pierderilor suferite in urma deciziilor autoritatilor, o compensare venita extrem de tarziu dar care, chiar si asa, ofera sansa la supravietuire.

Nu m-am ferit niciodata sa strig impotriva autoritatilor atunci cand ne-au lasat balta in fata propriei neputinte decizionale, nu m-am ferit niciodata sa spun lucrurilor pe nume, chiar daca mama imi spune ca gura aia a mea mare o sa-mi aduca probleme la serviciu ( remember anii 80? ), iar acelasi lucru as vrea sa il fac si acum, tot cu gura aia mare, dar intr-un sens pozitiv.

Am spus intotdeauna ca industria turismului si a ospitalitatii este o industrie puternica prin solidaritatea ei atunci cand este nevoie, iar acest lucru este dovedit de asociatiile si mai ales de catre oamenii care au batut la usa autoritatilor, care au suferit probabil frustarile amanarilor sau cele ale schimbarilor politice si automat al partenerilor de discutii.

Asadar, imi permit sa citez din postarea FIHR numele celor implicati direct si anume: Daniel Mischie și Dragoș Petrescu de la #HORA, Dumitru Luca și Lucian Boronea de la #ANAT , Dragoș Anastasiu și Călin Île de la #FIHR, oameni care au facut imposibilul posibil.

Consider ca fiecare dintre cei care acum se uita in contul de HORECA si rasufla usurati, ar trebui ca macar in gand sa le multumeasca colegilor de mai sus. Personal, spun ca Gratul HORECA este despre EI si le multumesc pentru ca prin implicarea lor au mai oferit o sansa business-ului nostru.

Respect!

Sursa photo aici

De doi ani de zile strig pe unde apuc, pe TV sau pe NET, despre cat de singura este industria HORECA si a TURISMULUI din Romania, cum nimeni nu face nimic specific pentru noi, cu exceptia interdictiilor care ne distrug business-urile, insa de un lucru am fost intotdeauna sigur si anume ca indiferent de cat de absurde mi s-au parut restrictiile, indiferent daca am fost sau nu de acord cu ele, indiferent de cat de tare ne-au afectat business-ul, intotdeauna am respectat legea si ne-am asumat pierderi cu speranta ca toate programele de compensare promise si intarziate de stat, cu deja 2 ani de zile, ne vor ajuta sa continuam activitatea si sa ne protejam investitiile…alea care sunt.

Astazi, am decis sa strig si pe blogul meu pe care nu am mai strigat de foarte multa vreme si asta pentru ca ceea ce traim de 2 ani imi ocupa tot timpul, am decis sa strig impotriva tuturor colegilor mei din industrie, impotriva acelor nesimtiti care nu respecta regulile si care nu cer certificatul verde la intrarea in locatie, fie el hotel, pensiune sau restaurant, si care prin actiunile lor nu fac altceva decat sa distorsioneze din punct de vedere concurential o piata si asa destul de fragmentata.

De unde m-a apucat frustrarea? Simplu. La locatia noastra din Fundata cererea este foarte mare in general, oamenii isi doresc sa se bucure de locatia noastra si de munca noastra, iar perioada asta plina de restrictii nu face exceptie. Insa, ce sa vezi? Suntem trasi la raspundere de catre clienti pentru ca nu ii primim fara certificat verde si ca in alta parte sunt primiti, suntem trasi la raspundere ca nu suntem romani, probabil Daci, pentru ca respectam legea si asta pentru ca in Romania legea este optionala iar smecherii care o evita sunt cei pe care criza ii ocoleste.

Cand vad la stiri cluburi care organizeaza petreceri pe blat, iar reactia autoritatilor se rezuma la o amenda pe care baietii o pot plati din nota unei singure mese, ma apuca iarasi frustrarea.

Acest articol nu are nicio legatura cu cazul de la Caracal, acest articol reprezinta un efect al evenimentelor de acolo dar si al multor altor evenimente in care, noi, cetatenii acestui stat european aveam nevoie de serviciile statului roman, aveam nevoie de ajutorul disperat al unui sistem bolnav dar tinut in viata pe perfuzii de taxele si impozitele pe care le platim fiecare.

Daca arunci o privire in lume, iti dai seama de la o posta care sunt tarile corupte si mai ales  nivelul lor de coruptie si asta din discrepanta dintre saracia generala de pe strazi si luxul inaltei societati. O tara fara clasa de mijloc este o tara corupta in care fiecare isi face propria lege si traieste dupa propriile reguli, iar pentru unii asta inseamna saracie iar pentru altii bogatie.

Din fericire, Romania ultimilor ani a reusit sa isi dezvolte o clasa de mijloc, o clasa de mijloc care devine din ce in ce mai vocala prin piete sau pe internet, o clasa de mijloc care sesizeaza si nu mai tolereaza coruptia de nici un fel, nici macar acel plic numit “mica atentie”. Pentru mine este clar faptul ca, astazi, nivelul coruptiei din Romania este mult diminuat fata de jaful de dupa Revolutie, jaf care a tinut 17 ani pana in 2007 anul in care tara noastra a intrat in Uniunea Europeana. De aici, usor, usor lucrurile au inceput sa se mai aseze, generatiile au inceput sa se mai schimbe, oamenii au inceput sa calatoreasca, sa se bucure, sa invete din Occident si sa isi doreasca lucruri bune si pentru tara lor. Singurul lucru care nu s-a schimbat a fost, evident, clasa politica.

Pentru ca am ajuns la clasa politica, poate o sa va surprinda, insa parerea mea este ca principala problema a statului si a sistemului care ar trebui sa ne administreze nivelul de trai, de siguranta, de dezvoltare NU este coruptia.

Principala problema a disfunctionalitatilor de tip Caracal sau Colectiv, sau Educatie, sau Finante, sau Sanatate, sau Administratie, etc, etc este incompetenta general valabila, lipsa managementului institutiilor, nivelul de implicare al functionarilor, lipsa meritocratiei in institutiile publice, lipsa evaluarii calitative a activitatii fiecaruia, nivelul de educare si invatare zonelor specifice fiecarei institutii si cred ca fiecare dintre noi are lista lui.

Asadar, Romania a trecut de la Coruptia Ucide la Incompetenta Ucide, iar noi cetatetenii ne incapatanam sa speram. Problema este ca nivelul educatie din scolile noastre, spre exemplu prin rezultatele de la BAC, nu face altceva decat sa ne arate o perspectiva sumbra a potentialilor incompetenti ce se pregatesc sa intre in campul muncii, de preferat, in cadrul institutiilor bugetare……. pentru ca pare mai caldut.

Sursa photo 

Pentru mine, anul 2017 a fost un an pe care ma bucur ca am reusit sa-l depasesc. Nu cred ca am asteptat vreodata un an nou cu atat de multa nerabdare si asta pentru ca, atat personal cat si profesional, am avut parte de provocari care mai de care mai intense.

Insa, fara sa intram in detalii plictisitoare si putin importante pentru voi, as vrea sa punctez mai jos concluziile cu care eu am ramas dupa un an greu si care, sunt convins, ma vor ajuta pe tot parcursul anului 2018 si nu numai.

1. Succesul este o combinatie intre pregatire si noroc

2. Deciziile bazate pe emotii nu sunt decizii pentru ca doar ratiunea sta la baza acestora.

3. Inima poate sa sufoce mintea.

4. Nu poti trece de la un NU la un DA fara un POATE intre ele.

5. Este bine sa ai vise atata timp cat acestea nu sunt fantezii.

6. Multi pot spune despre o idee ca nu este buna insa putini pot spune de ce poate avea succes.

7. Daca vrei sa fii lider nu fugi de dezaprobarea celor din jur.

8. Pentru multi haosul reprezinta oportunitate, de aceea moartea caprei vecinului este un moment de bucurie pentru ei.

9. Cred ca mai intai trebuie sa invatam sa vaslim inainte sa apucam carma.

10. Daca nu putem evita dauna trebuie sa o controlam.

In final, imi doresc sa avem un an bun, linistit si implinit

Photo credit Calin Stan

Weekend-ul trecut am condus, singur fiind in masina, vreo 4 ore, timp in care m-am bucurat putin de linistea din jurul meu. Ca multi dintre noi, nici eu nu am foarte des ocazia pentru a petrece timp cu mine, iar drumul de la Covasna la Bucuresti a fost o oportunitate excelenta in acest sens. Sincer, nu am crezut ca un drum de 4 ore poate fi atat de relaxant Din cand in cand mai auzeam cate o melodie la radio, iar pentru ca sunt un ascultator fidel Europa FM, indiferent daca imi place sau nu melodia, nu schimb postul sub nicio forma. Dati-mi voie sa ma felicit inca o data pentru ca astfel am avut ocazia sa mai iau inca o lectie de viata care mi-a fost data de emisiunea “Eroii dintre noi”. O emisiune care a spus povestile militarilor romani raniti in Irak si Afganistan.

Stiam ca astfel de povesti sunt emotionante, stiam ca experientele oamenilor plecati pe front sunt spectaculoase, insa nu stiam cat de multe lucruri poti invata din povestile lor de dupa incidente.

Pun mai jos cateva propozitii spuse de militari, care mi-au ramas in minte si pe care nu le pot uita.

“Cand copilul meu cel mic a vazut proteza, i-am spus ca sunt jumatate robot, iar cu ochiul de pe care imi dau lentila jos in fiecare noapte, pot sa vad peste mari si tari si pot sa vad in fiecare moment daca este cuminte sau nu.”

“Desi am craniul crapat si un fir de titan in el, abia dupa 7 ani de zile mi s-a recunoscut gradul 3 de invaliditate ca urmare a unui reportaj facut de TVR. Pana atunci eram declarat apt pentru munca.”

“Cand plecam pe front suntem pregatiti sa plecam pe lumea cealalta, insa nu suntem pregatiti sa devenim o povara pe lumea asta.”

“M-as intoarce oricand in Afganistan pentru ca, plecand de acolo pe targa, consider ca am lasat misiunea neterminata.”

“La inceput am avut ganduri negre. Am crezut ca nu o sa mai pot face nimic. Dar uite, pot cumpara un buchet de flori sotiei, pot face chiar si cumparaturi.”

“Dumnezeu mi-a luat picioarele si mi-a dat la schimb o familie.”

“O sa-mi invat copiii ca, indiferent cat de rau esti lovit trebuie sa te poti ridica, asa cum am facut si eu dupa accident.”

Cred ca fiecare dintre noi ar trebui sa asculte povestile acestor oameni si sa invete din ele cat de important este sa poti trece mai departe, indiferent cat de greu este. Stiu, e usor de spus in teorie, insa ma bucur ca am avut ocazia sa ascult oameni care au si demonstrat asta.

Emisiunea o puteti asculta aici

Sursa photo aici 

Pentru ca am in jurul meu oameni de foarte mare succes si mai ales pentru ca am vazut cum l-au construit, am zis sa nu las subiectul sa treaca pe langa mine.

Astfel ca, foarte pe scurt, iata ce cred eu ca ar trebui sa stim despre Succes. Evident, succint, in 5 puncte

1. Din afara se vede doar fata succesului si mai putin sacrificiile din spatele lui.

2. Cu cat mai mult succes, cu atat mai putini prieteni….adevarati.

3. Raportul dintre succesul pe care il ai si invidia de care ai parte este intotdeauna in favoarea invidiei

4. Cu cat urci mai mult pe scara succesului, pe atat de dureroasa este caderea de pe ea.

5. Succesul este definit de scenariul insuccesului.

Acum ca stim cateva lucruri despre succes, propun sa mergem catre el

Sa avem Succes

Sursa photo

Fiind aruncat in campul muncii inca de la 18 ani si trecand prin diverse job-uri, despre care o sa vorbesc intr-un articol viitor, am trait adevarate experiente cand a fost vorba de integrarea intr-un colectiv nou. Am lucrat cu oameni din toate mediile sociale, precum fosti puscariasi, muncitori necalificati pe santier, oameni apartinand diverselor etnii mai mult sau mai putin apreciate, ciobani care se intalneau cu ursul mai des decat cu oamenii, mai tarziu cu oameni cu studii superioare sau foarte superioare si exemplele pot continua.

Ce vreau sa spun este ca, indiferent de categoria sociala din care proveneau colegii mei, toti aveau aceeasi caracteristica, anume erau oameni, iar oamenii se simt de cele mai multe ori amenintati de un nou venit. Este adevarat ca singurul diferentiator in ceea ce priveste reactia fata de un coleg nou tine strict de nivelul de educatie.

Spre exemplu, in fata celor fara prea multa scoala ma simteam intotdeauna amenintat fizic. Realizam ca textele mele nu erau intotdeauna suficient de bune sau de clare pentru a evita corectia fizica iminenta. Din fericire am scapat de fiecare data, cu emotii ce-i drept.

In cazul celor cu scoala situatia era putin diferita si anume pentru ca amenintarea nu era fizica, ci psihica. Uneori aveam impresia ca oamenii studiau tortura psihica din antichitate si incercau sa o aplice pe mine. Cand parintii iti dau o educatie simpla, corecta, dar naiva, incep sa te consume toate rautatile din jur, iar fiecare zi la birou devine un calvar.

Acum, ca sa ies din sfera experientelor personale, pot spune ca cele mai mari rautati le-am observat in echipele cu multe fete si asta pentru ca motivele sunt dintre cele mai diverse, iar cele mai frecvente exclamatii sunt:

“Cine stie a cui pila o fi si pitipoanca asta.”

“Asta daca arata bine crede ca poate fi superioara? “

“Ce geanta are fufa asta. E clar ca vine la birou just for fun, iar noi muncim sa ne platim intretinerea.”

“Am auzit ca asta are salariul de 2 ori mai mare decat noi, care muncim aici de ani de zile.”

Evident ca exemplele pot continua, iar daca aveti completari le astept cu interes, insa nu asta este ideea.

Concluzia este ca atunci cand ne pierdem motivatia, cand nu reusim sa ne dezvoltam profesional, cand ne pierdem placerea pentru job-ul nostru, nu facem altceva decat sa acumulam frustrari care ne fac vulnerabili in fata unor colegi noi, cu o energie mai buna, cu un entuziasm mai mare. Fie ca recunoastem, fie ca nu, reactionam nefiresc fata de acestia, iar in loc sa ii incurajam, sa ii integram si sa share-uim din experienta noastra pentru scopuri comune, incercam sa ne protejam, facand viata grea acestui nevinovat coleg nou .

Propun sa ne ghidam dupa principiul “Sharing is caring” si totul va fi mai simplu….pentru toata lumea

Va multumesc!

Sursa photo

Am cunoscut pana acum foarte multi oameni ambitiosi, insa, din pacate sau nu, numarul lor este cu mult depasit de catre cei delasatori. Studiez cu atentie actiunile oamenilor de succes si ma refer aici la cei care au cu adevarat succes, nu doar la cei care mimeaza succesul in fata mea si mi-am dat seama ca sunt putini cei care au realizat lucruri marete doar cu ajutorul unor idei geniale. De fapt, diferenta dintre oamenii de succes si cei plafonati sta in ambitie. Sta in ambitia de a continua pe drumul lor indiferent de obstacole, sta in ambitia de a face lucruri pe care altii nu au curaj sa le faca, sta in ambitia de a visa si de a lucra pentru indeplinirea visului lor.

Tuturor ne place sa credem despre noi lucruri frumoase si este normal sa fie asa pentru ca daca nu ne iubim noi pe noi, cum sa avem pretentia sa fim iubiti de ceilalti. Totusi, din cand in cand e bine sa mai validam ceea ce credem despre noi, iar in cazul de fata va invit sa va validati ambitia. Mai jos puteti gasi cateva caracteristici ale oamenilor ambitiosi in care sper sa va regasiti cat mai multi dintre voi.

1. Oamenii ambitiosi au pe cat de multe nopti nedormite, pe atat de multe dimineti muncite.

2. Oamenii ambitiosi nu numai ca stiu ceea ce vor, dar nu au nicio teama de a impartasi cu ceilalti visurile lor.

3. Oamenii ambitiosi risca sa devina usor narcisisti, insa asta doar pentru ca au invatat ca trebuie sa creada in ei insisi mai mult decat oricine altcineva.

4. Fiecare zi este traita ca si cand ar fi prima petrecuta pe pamant, adica plina de curiozitate.

5. Oamenii ambitiosi nu se lasa doborati de esec atunci cand il traiesc si asta pentru ca stiu foarte bine ca acesta este, de fapt, cheia succesului.

6. Diferenta dintre visatori si ambitiosi este ca cei din urma lucreaza pentru indeplinirea visurilor lor.

7. Oamenii ambitiosi sunt acei oameni admirabili, pe care iubesti sa-i intalnesti.

8. Oamenii ambitiosi sunt dispusi sa isi asume riscuri.

9. Oamenii ambitiosi sunt focus pe executie, nu doar pe planificare.

10. Oamenii ambitiosi nu concureaza cu ceilalti pentru ca asta i-ar defocusa de pe propriile obiective.

Spuneam in articolul precedent ca atunci cand mori de grija altuia, te defocusezi de la obiectivele tale. Eu mi-am gasit ambitia de a-mi depasi conditia odata cu momentul in care am realizat ca ceea ce am eu de facut este mai important decat ceea ce au ceilalti de facut.

Nu cred ca te nasti cu ambitia, insa cu siguranta o poti cultiva.

Succes!

Sursa photo aici