Vestea buna este ca pe langa autoritatile statului mai exista Asociatii sau Federatii care prin diverse activitati incearca sa reprezinte si sa apere interesele turismului romanesc, iar cel mai recent exemplu este noul proiect “Romania in Inima mea” un proiect initiat de catre Federatia Industriei Hoteliere din Romania ( FIHR ) , federatie care reprezinta peste 130 de unitati de cazare din peste 40 de orase, adunand in mare cam 16000 de camere.

Romania in Inima mea, este un proiect aflat la inceput de drum, un proiect de care Romania turistica are nevoie, un proiect in care ar trebui sa fie implicati toti romanii, un proiect in care au fost deja implicati oameni valorosi ( fotografi, cameramani, profesori, specialisti in turism ).

Romania in Inima mea, este un proiect in care am fost implicat din pozitia de voluntar alaturi de colegii mei din echipa, voluntari si ei, alaturi de care intr-un timp record am reusit sa definim si sa structuram bazele unui brand si liniile generale de comunicare.

Pentru a nu plictisi prea mult, as vrea sa adaug mai jos un teaser video al campaniei, insa nu inainte de a le multumi colegilor mei pentru ca m-au primit in echipa si pentru ca, dupa multa vreme, mi-au oferit placerea unui proiect de marketing si promovare.

Afirmatia din titlu ii apartine lui Mugur Isarescu in Ziarul Financiar, afirmatie pe care o transpun in forma ei completa:

Până în perioada crizei ne plângeam, inclusiv la BNR, că nu sunt resurse suficiente, că nu aveam bani. Acum avem bani şi nu avem ce credita. Cam aşa se plâng bancherii. Noi nu credem că băncile au în totalitate dreptate. Avem probleme structurale şi nu putem forţa băncile să dea credite mai ales dacă unele firme nu pot să dea banii înapoi. Pe de altă parte, ne preocupă că există un exces de resurse şi puţini beneficiari

Sincer, consider o mare doza de ipocrizie si ,eventual, tupeu din partea unor banci sa se planga de lipsa firmelor pe care ar vrea sa le crediteze dar pur si simplu nu le gasesc. Am scris pe acest subiect si in articolul Start up-urile si Iluzia numita Banca. De ce consider ca fiind tupeu o astfel de afirmatie? Pentru ca daca parintii mei, si nu doar ai mei, ar citi aceste declaratii ar spune simplu ” Cum mai tata, tu te chinui sa te dezvolti iar bancile stau pe atatia bani si nu au unde sa-i imprumute? ”

In realitate lucrurile nu stau nici pe departe asa. Astazi, analiza unui business se face din ce in mai putin de catre specialisti si din ce in ce mai mult de catre algoritmi, asta si pentru ca eu nu cred ca mai exista specialisti ci doar operatori. Cu alte cuvinte, daca nu esti o corporatie cu muuuulte milioane de EUR rulaj astfel incat banca sa traga de tine, nu te baza pe faptul ca cineva iti va analiza business-ul din punct de vedere al oportunitatilor din piata, al perspectivei, al zonelor specifice acestuia. In cel mai bun caz toate aceste lucruri se discuta la nivel de small talk, iar daca te simti entuziasmat sa povestesti despre business-ul tau si despre planurile tale crezand ca bancii chiar ii pasa de pasiunea ta, te vei trezi imediat la realitate cand, in urma introducerii parametrilor in sistem, tot “interesul” bancii pentru povestea ta se transforma in garantii peste garantii. Practic din analiza pe Oportunitati si Amenintari, banca ia in calcul 90% doar partea de amenintari. Principiul este simplu: Noi iti dam niste bani, tu platesti dobanda pentru ei, pentru ca, logic, nimic nu este moka, dar ne dai si o casa sau ceva teren in caz ca iese prost asta ca sa te gandesti de 100 de ori inainte de acum incolo.

Stiu, e un principiu pe care l-am expus superficial, insa as vrea sa inteleaga si cei care doar citesc ziare si nu sunt implicati in antreprenoriat in mod direct, ca vorbele sunt vorbe iar faptele sunt cu totul si cu totul altele.

Sigur ca orice analiza trebuie facuta riguros, banca trebuie sa fie atenta acolo unde investeste asa cum ar trebui sa fie fiecare dintre noi, insa cand vezi superficialitatea cu care ti-e tratat business-ul atunci cand este analizat, realizezi ca de fapt in banca nu o sa gasesti niciodata un partener ci o sabie deasupra capului.

In concluzie bancile au dreptate si asta pentru ca ele vor sa dea credite dar nu mai gasesc atat de usor firme fraiere care sa accepte orice li se pune pe masa.

Pentru ca ma lovesc deja de aproximativ 2 ani de activitate antreprenoriala, am zis sa sarbatoresc acest aspect maret al vietii mele printr-un articol in care, daca imi permiteti, as vrea sa fac putin haz de necaz ?

Zona in care eu activez deja de foarte multi ani este turismul, mai exact in industria agentiilor de turism. Precizez de fiecare data acest aspect pentru simplul fapt ca, pentru multi oameni, agentiile de turism nu reprezinta neaparat o industrie mai ales ca pana de curand nici nu am mai avut parte de un Minister al Turismului.

Acum, ca sa intram in subiect, va spun ca weekend-ul trecut m-am intalnit, pentru vreo 2 ore, cu un prieten care isi doreste foarte mult sa isi deschida o agentie de turism considerand ca experienta de 15 ani in acest domeniu il recomanda pentru acest pas. Lucrand impreuna la business plan, facand scenarii si proiectii, am realizat, daca mai era cazul, cat de complicat si complex este sa incepi un business in Romania, iar daca acesta mai are si ca obiect de activitate codul CAEN aferent agentiilor de turism, cu atat mai mult.

Va spun sincer ca experienta acumulata ca angajat intr-o companie, fie ea mare sau mai mica, nu are absolut nicio legatura cu activitatea antreprenoriala indiferent cat de mult ne mintim in acest sens, indiferent cat de pregatiti credem ca ne simtim, indiferent cata experienta operationala avem.

Iata cateva aspecte care nu vor mai fi la fel atunci cand iesi din statulul de angajat si intri in cel de antreprenor:

Responsabilitatea actiunilor tale este mult mai mare si asta pentru ca esti direct raspunzator in fata legii, in fata furnizorilor, in fata clientilor, in fata colegilor.

Abia cand incepi sa lucrezi cu banii tai, si nu cu banii angajatorului, realizezi cu adevarat valoarea fiecarui leu, fiecarui eur, fiecarei decizii

Numarul noptilor albe este semnificativ mai mare decat al noptilor dormite

Siguranta zilei de maine se transforma in nesiguranta zilei de maine

Realizezi cu adevarat ca rezultatele muncii tale se impart jumate jumate cu statul. Nu te speria, golul in stomac pe care il simti cand trimiti bani la bugetul de stat dispare cu timpul. Nu ai nevoie de un control medical pentru asta ci de o stampila de vot din 4 in 4 ani.

Daca inainte asteptai cu nerabdare weekend-ul, acum privesti cu groaza cum se apropie. Fuck, inca doua zile fara vanzari normale.

Incepi sa realizezi ca rezultatele pozitive din balanta nu au nicio legatura cu situatia cash flow-ului. (Pffff, si ce-I mai injuram pe vremuri pe colegii din Contabilitate ca nu-mi plateau la timp furnizorii de pe marketing)

Dupa ce treci cu bine de ziua de salarii, spala-te pe fata, stergeti naduseala si incepi sa strangi bani pentru urmatoarea tura. Nu uita ca pe 25 ale lunii trebuie sa ii platesti salariu si statului.

Cand se inchide luna contabila, astepti balanta cu acel sentiment similar cu cel pe care il ai in sala de asteptare a unui cabinet stomatologic si te afli in fata unei extractii.

Cand te pregatesti, in sfarsit, pentru cateva zile de vacanta bine meritate, incepe bagajul cu laptopul, incarcatorul de telefon, incarcatorul extern de telefon, token-urile de la banci si 3 folii de extraveral.

Fa-ti abonament la Ziarul Financiar, insa inainte de asta gaseste-ti un psiholog bun. Predictibilitatea fiscala si legislativa in general, necesita terapii sustinute.

Radeai de prietenii tai ca sunt chitrosi? Nu ai vazut nimic si asta pentru ca noua ta viata de antreprenor iti face mana cu care dai mica, mica, mica si cea cu care iei mare, mare, mare.

Mi-a spus un prieten ca in momentul in care devii “marele sef” al firmei trebuie sa te obisnuiesti sa fii singur in raport cu colegii tai. Oarecum are dreptate insa sper ca atunci cand colegii mei aprind o lumanare la biserica gandindu-se la mine, sa o aprinda la Vii si nu la Morti ?)))))

Cred ca as putea continua acest articol mult si bine insa nu imi doresc sa plictisesc pe nimeni, iar in final as vrea sa va asigur ca toate cele de mai sus reprezinta parte din experientele si trairile mele din ultimii 2 ani ?

Intr-o lume in care suntem tot timpul pe fuga, intr-o societate care ne provoaca in fiecare zi si intr-o era  a vitezei absolute, cu totii alergam disperati dupa bani, dupa succes, dupa obiective si dupa idealuri. De foarte multe ori scopul principal al existentei noastre este definit, fie ca constientizam fie ca nu, de bani. Perceptia asupra banilor este extrem de diversa si subiectiva, insa poate cea mai cunoscuta dintre toate este aceea ca banii fac viata mai usoara.

S-a discutat mult despre importanta banilor, despre dependenta lor sau despre cat de mult ne influenteaza viata, insa prea putin se discuta despre timpul pe care il petrecem alergand dupa ei.

Personal, dau banilor importanta cuvenita si din pacate nu la fel procedez si cu timpul meu. Din pacate nu suntem nemuritori, iar timpul pe care il avem fiind in putere este extrem, extrem de limitat si ceea ce este cu adevarat grav este ca nu-l putem da inapoi. Am vorbit de foarte multe ori despre zona de confort in care ne aflam de cele mai multe ori si va spun sincer ca aceasta reprezinta cel mai mare dusman al timpului nostru. De cele mai multe ori lasam timpul sa treaca pe langa noi fara sa-l punem in valoare sau fara sa ne punem in valoare, iar asta tine exclusiv de mindset-ul nostru al oamenilor. Desi sunt constient de faptul ca orice moment petrecut la birou nu trebuie irosit si trebuie sa aibe un rezultat, fiecare moment petrecut cu cei dragi trebuie sa aduca liniste sufleteasca, fiecare moment de odihna trebuie sa ne odihneasca corpul si mintea, fiecare moment al zilei trebuie sa reprezinte ceva, recunosc ca am de foarte multe ori momente de letargie, momente in care nu ma pot monta intr-o directie sau alta sau intr-un sens sau altul.

Pentru ca uneori avem nevoie de inspiratie care sa ne mai monteze din cand in cand, va rog sa-mi permiteti cateva quotes despre timp, sper eu inspirationale:

1. Timpul este ceea ce ne dorim cel mai mult, dar pe care il folosim cel mai prost. – William Penn
2. Cea mai mare problema este cand credem ca avem timp – Buddha
3. Cineva care indrazneste sa iroseasca o ora din timpul lui, nu a descoperit, inca, valoarea vietii. – Charles Darwin
4. Pretul fiecarui lucru reprezinta timpul din viata pe care il dai la schimb. – Henry David Thoreau
5. Timpul ne devoreaza pe toti – Ovid

As vrea sa inchei cu o concluzie personala: Banii vin si pleaca, timpul doar pleaca

Sursa photo aici

De fiecare data cand vorbesc despre Digital Travel, ma cuprinde emotia vorbitului in public. Spun asta pentru ca in 2013, Alex Filip m-a urcat pentru prima data pe o scena adevarata si mi-a oferit ocazia de ma face de ras in fata a peste 100 de oameni din industria de turism :). Din fericire, am scapat si cu multe eforturi, mult studiu, nopti nedormite si o mare apasare sufleteasca provenita dintr-un motiv personal, am reusit sa fac fata cu brio si sa duc la bun sfarsit aceasta mare provocare si oportunitate. Pentru asta si nu numai, ii sunt recunoscator lui Alex in fiecare zi. Thanks bro

Am fost speaker la multe conferinte, evenimente, work shop-uri, insa, asa cum este lesne de inteles, conferinta mea de suflet ramane Digital Travel, motiv pentru care incepand din 2016 am fost implicat direct, alaturi de colegii mei din Friends2.0, in organizarea acestui event. Pasiunea pentru turism, dragostea pentru breasla si dorinta de a lasa ceva in urma ma motiveaza ca in fiecare an, alaturi de colegii mei, sa ducem mai departe traditia #rdtc.

Anul acesta este vorba despre editia cu nr 5 a Digital Travel sau mai pe scurt #RDTC2018, editie care va avea loc pe data de 8 mai la deja traditionalul Hotel Sheraton, in Platinum Ballroom, cea mai impozanta sala de evenimente

Imi doresc si sunt convins ca vom avea alaturi de noi peste 130 de colegi din industria de turism, care sa se bucure de contentul pe care l-am pregatit. In aceasta editie vom avea invitati care vor vorbi despre usability, despre client service, despre google adwords, despre tehnologie b2b si b2c, vom avea statistici direct de la Google Romania, ne vom bucura de aceeasi atmosfera extraordinara si ne vom revedea cu totii ca in fiecare an.

In final, iata cateva link-uri utile:

Iata speakerii de anul acesta

Uite de ce trebuie sa participi

Aici te poti inregistra

Pentru mine, anul 2017 a fost un an pe care ma bucur ca am reusit sa-l depasesc. Nu cred ca am asteptat vreodata un an nou cu atat de multa nerabdare si asta pentru ca, atat personal cat si profesional, am avut parte de provocari care mai de care mai intense.

Insa, fara sa intram in detalii plictisitoare si putin importante pentru voi, as vrea sa punctez mai jos concluziile cu care eu am ramas dupa un an greu si care, sunt convins, ma vor ajuta pe tot parcursul anului 2018 si nu numai.

1. Succesul este o combinatie intre pregatire si noroc

2. Deciziile bazate pe emotii nu sunt decizii pentru ca doar ratiunea sta la baza acestora.

3. Inima poate sa sufoce mintea.

4. Nu poti trece de la un NU la un DA fara un POATE intre ele.

5. Este bine sa ai vise atata timp cat acestea nu sunt fantezii.

6. Multi pot spune despre o idee ca nu este buna insa putini pot spune de ce poate avea succes.

7. Daca vrei sa fii lider nu fugi de dezaprobarea celor din jur.

8. Pentru multi haosul reprezinta oportunitate, de aceea moartea caprei vecinului este un moment de bucurie pentru ei.

9. Cred ca mai intai trebuie sa invatam sa vaslim inainte sa apucam carma.

10. Daca nu putem evita dauna trebuie sa o controlam.

In final, imi doresc sa avem un an bun, linistit si implinit

Photo credit Calin Stan

Weekend-ul trecut am condus, singur fiind in masina, vreo 4 ore, timp in care m-am bucurat putin de linistea din jurul meu. Ca multi dintre noi, nici eu nu am foarte des ocazia pentru a petrece timp cu mine, iar drumul de la Covasna la Bucuresti a fost o oportunitate excelenta in acest sens. Sincer, nu am crezut ca un drum de 4 ore poate fi atat de relaxant Din cand in cand mai auzeam cate o melodie la radio, iar pentru ca sunt un ascultator fidel Europa FM, indiferent daca imi place sau nu melodia, nu schimb postul sub nicio forma. Dati-mi voie sa ma felicit inca o data pentru ca astfel am avut ocazia sa mai iau inca o lectie de viata care mi-a fost data de emisiunea “Eroii dintre noi”. O emisiune care a spus povestile militarilor romani raniti in Irak si Afganistan.

Stiam ca astfel de povesti sunt emotionante, stiam ca experientele oamenilor plecati pe front sunt spectaculoase, insa nu stiam cat de multe lucruri poti invata din povestile lor de dupa incidente.

Pun mai jos cateva propozitii spuse de militari, care mi-au ramas in minte si pe care nu le pot uita.

“Cand copilul meu cel mic a vazut proteza, i-am spus ca sunt jumatate robot, iar cu ochiul de pe care imi dau lentila jos in fiecare noapte, pot sa vad peste mari si tari si pot sa vad in fiecare moment daca este cuminte sau nu.”

“Desi am craniul crapat si un fir de titan in el, abia dupa 7 ani de zile mi s-a recunoscut gradul 3 de invaliditate ca urmare a unui reportaj facut de TVR. Pana atunci eram declarat apt pentru munca.”

“Cand plecam pe front suntem pregatiti sa plecam pe lumea cealalta, insa nu suntem pregatiti sa devenim o povara pe lumea asta.”

“M-as intoarce oricand in Afganistan pentru ca, plecand de acolo pe targa, consider ca am lasat misiunea neterminata.”

“La inceput am avut ganduri negre. Am crezut ca nu o sa mai pot face nimic. Dar uite, pot cumpara un buchet de flori sotiei, pot face chiar si cumparaturi.”

“Dumnezeu mi-a luat picioarele si mi-a dat la schimb o familie.”

“O sa-mi invat copiii ca, indiferent cat de rau esti lovit trebuie sa te poti ridica, asa cum am facut si eu dupa accident.”

Cred ca fiecare dintre noi ar trebui sa asculte povestile acestor oameni si sa invete din ele cat de important este sa poti trece mai departe, indiferent cat de greu este. Stiu, e usor de spus in teorie, insa ma bucur ca am avut ocazia sa ascult oameni care au si demonstrat asta.

Emisiunea o puteti asculta aici

Sursa photo aici 

Fiind aruncat in campul muncii inca de la 18 ani si trecand prin diverse job-uri, despre care o sa vorbesc intr-un articol viitor, am trait adevarate experiente cand a fost vorba de integrarea intr-un colectiv nou. Am lucrat cu oameni din toate mediile sociale, precum fosti puscariasi, muncitori necalificati pe santier, oameni apartinand diverselor etnii mai mult sau mai putin apreciate, ciobani care se intalneau cu ursul mai des decat cu oamenii, mai tarziu cu oameni cu studii superioare sau foarte superioare si exemplele pot continua.

Ce vreau sa spun este ca, indiferent de categoria sociala din care proveneau colegii mei, toti aveau aceeasi caracteristica, anume erau oameni, iar oamenii se simt de cele mai multe ori amenintati de un nou venit. Este adevarat ca singurul diferentiator in ceea ce priveste reactia fata de un coleg nou tine strict de nivelul de educatie.

Spre exemplu, in fata celor fara prea multa scoala ma simteam intotdeauna amenintat fizic. Realizam ca textele mele nu erau intotdeauna suficient de bune sau de clare pentru a evita corectia fizica iminenta. Din fericire am scapat de fiecare data, cu emotii ce-i drept.

In cazul celor cu scoala situatia era putin diferita si anume pentru ca amenintarea nu era fizica, ci psihica. Uneori aveam impresia ca oamenii studiau tortura psihica din antichitate si incercau sa o aplice pe mine. Cand parintii iti dau o educatie simpla, corecta, dar naiva, incep sa te consume toate rautatile din jur, iar fiecare zi la birou devine un calvar.

Acum, ca sa ies din sfera experientelor personale, pot spune ca cele mai mari rautati le-am observat in echipele cu multe fete si asta pentru ca motivele sunt dintre cele mai diverse, iar cele mai frecvente exclamatii sunt:

“Cine stie a cui pila o fi si pitipoanca asta.”

“Asta daca arata bine crede ca poate fi superioara? “

“Ce geanta are fufa asta. E clar ca vine la birou just for fun, iar noi muncim sa ne platim intretinerea.”

“Am auzit ca asta are salariul de 2 ori mai mare decat noi, care muncim aici de ani de zile.”

Evident ca exemplele pot continua, iar daca aveti completari le astept cu interes, insa nu asta este ideea.

Concluzia este ca atunci cand ne pierdem motivatia, cand nu reusim sa ne dezvoltam profesional, cand ne pierdem placerea pentru job-ul nostru, nu facem altceva decat sa acumulam frustrari care ne fac vulnerabili in fata unor colegi noi, cu o energie mai buna, cu un entuziasm mai mare. Fie ca recunoastem, fie ca nu, reactionam nefiresc fata de acestia, iar in loc sa ii incurajam, sa ii integram si sa share-uim din experienta noastra pentru scopuri comune, incercam sa ne protejam, facand viata grea acestui nevinovat coleg nou .

Propun sa ne ghidam dupa principiul “Sharing is caring” si totul va fi mai simplu….pentru toata lumea

Va multumesc!

Sursa photo

Am cunoscut pana acum foarte multi oameni ambitiosi, insa, din pacate sau nu, numarul lor este cu mult depasit de catre cei delasatori. Studiez cu atentie actiunile oamenilor de succes si ma refer aici la cei care au cu adevarat succes, nu doar la cei care mimeaza succesul in fata mea si mi-am dat seama ca sunt putini cei care au realizat lucruri marete doar cu ajutorul unor idei geniale. De fapt, diferenta dintre oamenii de succes si cei plafonati sta in ambitie. Sta in ambitia de a continua pe drumul lor indiferent de obstacole, sta in ambitia de a face lucruri pe care altii nu au curaj sa le faca, sta in ambitia de a visa si de a lucra pentru indeplinirea visului lor.

Tuturor ne place sa credem despre noi lucruri frumoase si este normal sa fie asa pentru ca daca nu ne iubim noi pe noi, cum sa avem pretentia sa fim iubiti de ceilalti. Totusi, din cand in cand e bine sa mai validam ceea ce credem despre noi, iar in cazul de fata va invit sa va validati ambitia. Mai jos puteti gasi cateva caracteristici ale oamenilor ambitiosi in care sper sa va regasiti cat mai multi dintre voi.

1. Oamenii ambitiosi au pe cat de multe nopti nedormite, pe atat de multe dimineti muncite.

2. Oamenii ambitiosi nu numai ca stiu ceea ce vor, dar nu au nicio teama de a impartasi cu ceilalti visurile lor.

3. Oamenii ambitiosi risca sa devina usor narcisisti, insa asta doar pentru ca au invatat ca trebuie sa creada in ei insisi mai mult decat oricine altcineva.

4. Fiecare zi este traita ca si cand ar fi prima petrecuta pe pamant, adica plina de curiozitate.

5. Oamenii ambitiosi nu se lasa doborati de esec atunci cand il traiesc si asta pentru ca stiu foarte bine ca acesta este, de fapt, cheia succesului.

6. Diferenta dintre visatori si ambitiosi este ca cei din urma lucreaza pentru indeplinirea visurilor lor.

7. Oamenii ambitiosi sunt acei oameni admirabili, pe care iubesti sa-i intalnesti.

8. Oamenii ambitiosi sunt dispusi sa isi asume riscuri.

9. Oamenii ambitiosi sunt focus pe executie, nu doar pe planificare.

10. Oamenii ambitiosi nu concureaza cu ceilalti pentru ca asta i-ar defocusa de pe propriile obiective.

Spuneam in articolul precedent ca atunci cand mori de grija altuia, te defocusezi de la obiectivele tale. Eu mi-am gasit ambitia de a-mi depasi conditia odata cu momentul in care am realizat ca ceea ce am eu de facut este mai important decat ceea ce au ceilalti de facut.

Nu cred ca te nasti cu ambitia, insa cu siguranta o poti cultiva.

Succes!

Sursa photo aici